Hazardul moral

În urma unor negocieri foarte dure creditorii privați ai Greciei au acceptat să renunțe la 50% din datorii. Franța și Germania au fost principalii protagoniști ai acestui acord în condițiile în care băncile franceze sunt cele mai expuse crizei datoriilor grecești, iar Germania este principala forță financiară care trebuie să acopere aceste datorii.
La prima vedere pare un lucru bun această reducere. Ea dă posibilitatea Greciei să nu intre în incapacitate de plată și astfel să se evite prăbușirea în lanț a economiilor cu probleme din zona euro. Un eventual faliment al Greciei ar fi fost resimțit foarte acut și în România, dată fiind prezența importantă a băncilor grecești pe piața românească, așa că am răsuflat și noi ușurați.
Concomitent cu această decizie a fost adoptată și decizia suplimentării fondurilor destinate salvării economiilor cu probleme, Italia și Spania fiind potențialele beneficiare.
Un semnal…
Toate aceste măsuri dau un semnal investitorilor și piețelor financiare că situația din zona euro este sub control și că lucrurile se pot reîntoarce la normal, adică poate fi repornit ciclul creditării la dobânzi mai mici în așa fel, încât să se repornească economiile europene aflate în scădere.
Din nefericire semnalul pozitiv dat piețelor private este însoțit de un semnal foarte negativ dat statelor îndatorate care nu și-au reformat sistemele financiare și bugetare. Semnalul că poți să fii oricât de nesăbuit, Franța și Germania te vor salva pentru că nu vor să piardă banii pe care tot ele ți i-au împrumutat.
Acest efect negativ al ștergerii datoriilor se numește hazard moral. În esență se referă la faptul că judecata morală sănătoasă a piețelor se suspendă în cazul în care este nevoie cel mai acut de ea. Dacă pe o piață liberă o bancă împrumută nesăbuit un client nesăbuit și se ajunge în situația în care acesta nu mai poate rambursa împrumutul, atunci banca și clientul vor trebui să plătească împreună costurile nesăbuinței lor. Falimentul sau pierderea celor doi va fi un semnal de alarmă dat celorlalți clienți și bănci și va pune capăt nesăbuinței înainte ca ea să devină endemică și să afecteze întreg sistemul bancar și toți potențialii clienți.
Dacă însă există cineva care rezolvă problema în așa fel încât cei doi nu dau faliment deși ar fi trebuit să dea, atunci celelalte bănci și ceilalți clienți vor trage concluzia că se poate să fii nesăbuit pentru că în final vei fi salvat de cineva, eventual chiar de către cei care au cel mai mult de pierdut de pe urma căderii tale, deși nu au nici o contribuție la această situație.
Hazardul moral este mult mai periculos decât falimentul sau pierderile necompensate
Hazardul moral este mult mai periculos decât falimentul sau pierderile necompensate, pentru că afectează sistemul pe scară largă introducând un element structural de favorizare a comportamentului iresponsabil. În istoria Bisericii, Sfinții Părinți au condamnat acest gen de ștergere automată a păcatelor fără pocăință, pentru că efectele sale ar fi fost devastatoare pentru mântuirea sufletelor credincioșilor. Dumnezeu este a tot milostiv și a toate iertător, dar nu decurge de aici că noi putem face orice păcat pentru că oricum Dumnezeu ne va ierta. Este nevoie de pocăință pentru că fără pocăință nu este posibilă vindecarea sufletească a omului, pocăința este începutul conștientizării stării de păcat și a identificării cauzelor pentru care am păcătuit, în lipsa ei riscăm să recădem la infinit în aceleași greșeli, ori de câte ori ne-ar ierta Dumnezeu. Din păcate pocăința apare la oameni doar atunci când sunt într-o situație fără ieșire sau când au ajuns, cum spune românul, la fundul sacului.
De aceea faptul că în extrem sunt salvați cei care ar fi trebuit să piardă poate fi o sabie cu două tăișuri, să sperăm însă că lecția acestei situații va fi bine învățată de toți cei implicați, și mai ales de noi ceilalți care ne apropiam de același deznodământ, iar pe viitor vom evita acel comportament nesăbuit care ne-a adus atât de aproape de dezastru.
(Laurențiu Gheorghe, sursa: Ziarul Lumina)