Harul divin, pierdut prin păcatul lui Adam, a fost redobândit și dăruit oamenilor prin jertfa pe cruce a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
„Căci legea prin Moise s-a dat, iar harul și adevărul prin Iisus Hristos au venit”(Ioan 1, 17)
Această putere sau energie care izvorăște din jertfa de pe cruce, care îi îndreptează și îi sfințește pe credincioșii ortodocși, nu lucrează în mod nemijlocit asupra acestora, ci este legată de anumite semne și lucrări văzute.
Sfintele Taine sunt purtătoarele și transmițătoarele harului divin în mod real.
Ființa Tainelor
Sfintele Taine sunt lucrări văzute, instituite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos și încredințate Sfintei Sale Biserici Ortodoxe, prin care celor ce le primesc se împărtășește harul nevăzut al Duhului Sfânt.
Tainele au o funcție unificatoare a credincioșilor în Hristos și în Biserica Ortodoxă.
Tainele au fost instituite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos:
„…iar harul și adevărul prin Iisus Hristos au venit”(Ioan 1, 17)
Sfinții Apostolii sunt: „iconomi ai tainelor lui Dumnezeu” (I Corinteni 4,1; I Petru 4, 10)
Partea văzută :
Este rânduiala sau slujba stabilită de Biserica Ortodoxă pentru săvârșirea ei, cuprinzând:
Materia ;
Actele făcute ;
Cuvintele rostite de săvârșitor;
Partea nevăzută :
Este împărtășirea harului divin celor care le primesc ;
Scopul Tainelor fiind sfințirea oamenilor, harul ce se împărtășește prin ele se numește har sfințitor.
Taina, deși e rânduită de Biserica Ortodoxă, este expresia voinței Întemeietorului Tainelor, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care lucrează nemijlocit în Biserica Sa Ortodoxă prin Duhul Sfânt, deci partea văzută lucrează în Taină nu de la sine și prin sine, ci prin prezența Duhului Sfânt, în conformitate cu voința Celui ce le-a instituit.
La fiecare Taină există un săvârșitorși un primitor.
Validitatea Tainei nu depinde de vrednicia morală a săvârșitorului deoarece principalul și adevăratul săvârșitor este Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Necesitatea Tainelor
Sfintele Taine sunt singurele mijloace de împărtășire a harului divin în mod real.
Tainele sunt absolut necesare pentru mântuirea și sfințirea credincioșilor ortodocși.
Numărul Tainelor
Biserica Ortodoxă a mărturisit întotdeauna numărul de șapte Taine.
Sfânta Scriptură nu precizează nicăieri numărul Tainelor, dar conține dovezi despre fiecare Taină în parte.
Sfânta Tradiție nu precizează numărul Tainelor – la început noțiunea de Taină în sens restrâns nu este precis delimitată, prin acest termen înțelegându-se și alte lucrări sfinte sau ierurgii.
Prima precizare a numărului Tainelor apare în anul 1274 în Mărturisirea de credință prezentată de împăratul bizantin Mihai Paleologul la Sinodul unionist de la Lyon.
Sfânta Taină a Botezului
Sfânta Taină prin care omul, prin întreita cufundare în apă și prin rostirea formulei Botezului de către săvârșitor, din starea de robie a păcatului intră în starea harică, curățindu-se de păcatul strămoșesc și de păcatele făcute până atunci, fiind renăscut spre o viață nouă și părtaș roadelor răscumpărării prin jertfa crucii, devenind membru al Bisericii Ortodoxe.
Alte numiri în Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție:
Baia nașterii a doua, naștere de sus, baie mântuitoare, scăldătoare sfântă, izvor sfânt, renaștere, luminare, sfințire, apa vieții veșnice.
Instituirea: înainte de Înălțarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos la cer:
„Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh…”(Matei 28, 19)
Materia: este apa naturală, curată, iar din Tradiție s-a moștenit ca ea să fie sfințită.
Formula: „Botează-se robul lui Dumnezeu (Numele) în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururi și în vecii vecilor. Amin”
Săvârșitorul: este preotul sau episcopul hirotonit canonic, în caz de nevoie poate fi și diaconul sau chiar un creștin ortodox care n-a decăzut de la dreapta credință.
Primitorii: sunt toți cei nebotezați care voiesc să se curățească de păcatul strămoșesc.
Botezul sângelui: moartea martirică pentru credința în Hristos suferită de o persoană nebotezată.
Botezul dorinței: dorința arzătoare a unui om nebotezat de a deveni membru al Bisericii Ortodoxe a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, împreunată cu pocăință, evlavie și viață virtuoasă. Dacă un om nu poate primi Botezul dintr-o cauză pe care n-o poate înlătura, acesta se socotește a fi botezat cu Botezul dorinței. (http://marturisitorortodox.ablog.ro/2007-05-17/sfintele-taine-ale-bisericii-ortodoxe.html)
