Harul divin, credința omului și faptele bune

Mântuirea este eliberarea din robia păcatului și a morții și dobândirea vieții de veci, în Dumnezeu.
Cea dintâi datorie și cea mai mare grijă a credinciosului în viață este grija pentru mântuirea sufletului său. Nimic pe lume nu e mai de preț ca mântuirea sufletului, după cuvântul Mântuitorului, care zice: „Ce va folosi omului de ar dobândi lumea toată și-și va pierde sufletul său? Sau ce va da omul, în schimb, pentru sufletul său?” (Marcu 8,36-37).
Lucrarea de mântuire a omului de către Dumnezeu a fost săvârșită prin cinci acte de însemnătate fundamentală pentru omenire: Întruparea, Răstignirea, Învierea și Înălțarea Fiului lui Dumnezeu la Cer, la care se adaugă întemeierea Bisericii, așezământul divin care ajută la însușirea acțiunii mântuitore, prin lucrarea Duhului Sfânt.
Mântuirea se realizează numai în Biserică și anume, prin trei lucrări: harul divin, credința omului și faptele bune.
Pentru dobândirea mântuirii avem nevoie de învățătura creștină care ne descoperă calea și adevărurile sfințitoare. Adevărurile care ne duc la mântuire sunt păstrate deplin și total de Biserica Ortodoxă, care este „stâlp și temelie a adevărului” (I Tim. 3, 15). Biserica Ortodoxă este singura care păstrează, propovăduiește și practică fără nici o schimbare adevărul dumnezeiesc și lucrarea mântuitoare, așa cum le-a propovăduit lumii și le-a întemeiat Domnul nostru Iisus Hristos, cum le-au răspîndit în lume Sfinții Apostoli, cum le-au tâlcuit Sfinții Părinți și cum le-au formulat Sfintele Sinoade, a toată lumea, numite Sinoade Ecumenice.
Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan spune: „Dar sunt și multe alte lucruri pe care le-a făcut Iisus, și care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărțile ce
s-ar fi scris” (Ioan 21, 25).
– VIRTUTEA
Pentru întărirea noastră pe calea binelui și a slujirii aproapelui, se cuvine să ne împodobim necontenit viața cu virtutea creștină, care este biruința neîntreruptă asupra răului, tărie și statornicie în săvârșirea faptelor bune. „Virtutea este hrana sufletului,” ne învață Sf. Evagrie monahul.
Virtutea face pe om bine plăcut lui Dumnezeu, mulțumit în viața pământească și fericit în viața viitoare. Omul virtuos este creștin desăvârșit.
Virtutea are mai multe înfățișări, vorbind astfel de mai multe virtuți și anume:
Virtuțile teologice sunt: credința, nădejdea și dragostea, așa cum le înfățișează Sf. Apostol Pavel în Epistola întâi către Corinteni, capitolul 13.
Virtuțile morale cele mai de seamă sunt: înțelepciunea, dreptatea, cumpătarea și bărbăția.
Virtuțile se arată prin:
– Faptele milosteniei trupești
1. A sătura pe cel flămând.
2. A da de băut celui însetat.
3. A îmbrăca pe cel gol.
4. A primi în casă pe cel străin.
5. A cerceta pe cel bolnav.
6. A cerceta pe cel din temniță.
7. A îngropa pe cel mort
– Faptele milosteniei sufletești
1. A îndrepta pe cel ce greșește.
2. A învăța pe cel neștiutor.
3. A da sfat bun celui ce stă la îndoială.
4. A ne ruga pentru aproapele.
5. A mângâia pe cei întristați.
6. A suferi cu răbdare asuprirea și a întări și pe alții la răbdare când sunt asupriți.
7. A ierta pe cei ce ne-au greșit.