Vineri dimineața, la ora la care funcționarii își savurau prima cafea la birou, colegii de la Radio Top (dar și de la „Monitorul de Suceava”), Sorin Avram și Doru Popovici, înfierau cu mânie proletară un redactor care, (ce tupeu!), nu tratase un subiect conform altor norme de conduită decât cele știute de toți. Redactorul în cauză este Adelina Talpalariu, iar articolul se referea la faptul că niște elevi de la Liceul cu Program Sportiv „se dezlănțuie haotic pe Harlem Shake, în laboratorul de franceză al școlii”. În, probabil, cea mai mare realizare a vieții lor, elevii izbesc cu picioarele mobilierul sălii de curs, doboară câteva bănci și scaune din sala de clasă, în timp ce unul dintre ei dansează bezmetic pe o bancă, cu tricoul scos.
O mică paranteză. Nu înțeleg pornirile adolescenților de astăzi de a copia, imediat, toate tâmpeniile planetare. Este explicabil, însă, atunci când ai modele intelectuale indivizi ca Adrian Mutu și Bănel Nicoliță, care, în lipsa unor performanțe în domeniul sportiv, s-au remarcat în ultima perioadă doar cu Harlem Shake.
Să revenim, însă, la colegii de la Radio Top. Autoarea articolului a fost luată la rost doar pentru că și-a permis să scrie așa ceva. De parcă, spuneau ei, ar fi făcut „școala de maici”. Mai spuneau Sorin și Dodo că Adelina ar fi fost bună pe vremea lui Ceaușescu, pentru a înfiera tot felul de activități neconforme cu linia trasată de partid. „Izbesc cu picioarele mobilierul”, a spus Sorin, după care a continuat cu o întrebare retorică, în deplina admirație a lui Dodo: „și ce i-au făcut mobilierului? I-au pus atele, l-au pus în ghips?”
Măi dragă Sorin, dragă Dodo, zău dacă vă înțeleg. Vouă vi se pare normal ca niște elevi să se comporte astfel în incinta unei școli? Dacă făceau asta pe masa din sufrageria mămicii lor și loveau cu picioarele mobila de săreau milieurile cât acolo, nu avea nimeni nimic cu ei. Iar părinții sunt convins că i-ar fi pupat dulce: „Odorul mamii, ce deștept și civilizat ești! Cu cine semeni?” Dacă ar fi dansat pe o masă la Radio Top și ar fi lovit cu picioarele mixerul, monitoarele și ce mai era prin zonă, probabil că voi, Sorin și Dodo, i-ați fi aplaudat frenetic. Că doar ce, i-ar fi trebuit atele mixerului sau monitoarelor? Ar fi trebuit puse în ghips?
Eu țin minte că la școală mergi și pentru a mai adăuga câțiva ani de educație la cei șapte de acasă. Dacă îi ai. Iar educație înseamnă și să respecți proprietatea altuia, bunurile altuia. Fie și băncile, în cazul de față. Cineva a muncit pentru ca ei să le poată avea. Educație înseamnă și să te comporți adecvat locului în care te afli. La teatru, la operă, trebuie să ai o anumită ținută. Vestimentară și vocală. Fâșcâi și mănânci semințe pe stadion, nu te condamnă nimeni. Dansezi în orice stil și în ținuta pe care o vrei în club sau discotecă. Dar sala de clasă este pentru altceva. Ne mirăm de apucăturile multora dintre tinerii din ziua de astăzi, suntem șocați că habar nu au să scrie, cât de cât, românește, dar îi încurajăm să se urce cu picioarele pe bănci, să le trântească de pereți și să-l ia ca model intelectual pe Mutu și prafurile lui.
Dacă asta este o gândire comunistă, atunci hai să lăsăm toți elevii, ba chiar să-i îndemnăm, să distrugă, ori măcar să dea cu picioarele în tot ceea ce văd prin jur. Prin clasă, prin biblioteci, prin baruri, prin parcuri, că doar, nu-i așa, nu mai suntem pe vremea lui Ceaușescu…
