Happy end sau … ?

Sezonul oficial al transferurilor s-a încheiat în toată Europa. Ca mai mereu, singurii cu statut de excepții sunt fotbaliștii români. De exemplu, Bourceanu, despre care se spune că ar fi ca și plecat și că tocmai de aceea Steaua se zbate ca nebuna să achiziționeze (până când?!) alți și alți jucători, dovadă lista de 9, din care n-a reușit să angajeze decât 3. Încă mai ciudată e situația lui Marica, jucător încă fără echipă dar care e convocat într-o veselie la Națională. Nu că n-ar fi mai bun decât toți ceilalți atacanți (măcar în lipsa lui Mutu), dar discutăm despre principii. Iar unul din motivele invocate mai mereu de derbedeul desemnat selecționer, cel puțin în privința aceluiași Mutu, a fost ani la rând tocmai acesta: „Păi dacă nu joacă la echipa de club… ” Oricum, dacă e să-i punem în balanță pe Marica și pe contracandidatul său, Stancu, rezultă că și dacă n-ar fi jucat deloc în ultimii 5-6 ani, tot Marica trebuie titularizat. În fond, să nu joci deloc este infinit mai bine decât să joci ca un tâmpit (amintiți-vă doar șutul ăla paralel cu poarta, de s-a dus „dânsa” în out, din meciul cu Ungaria!). Numai că în „Gazeta sporturilor” de ieri, titular probabil este nominalizat Stancu, ceea ce nu mă miră câtuși de puțin. În fond, e vorba de felul în care selecționerul se poate face înțeles de cei convocați. Iar Stancu pare suficient de prost pentru a-l înțelege în totalitate pe Pițurcă. Revenind la ideea cu transferurile, observăm că Steaua a ratat nu doar la număr (3 din 9), ci și la calitate, Kapetanos fiind destul de departe de Wesley. Și, în plus, fiind cam același tip de jucător ca Piovaccari, adică mai degrabă de forță decât tehnic, capitol la care Wesley n-avea concurență în campionatul nostru. Mai mult, mie italianul îmi pare și el mai tehnic decât Kapetanos, argumentul pentru a-i avea pe amândoi în echipă fiind eventual doar acela că niciunul nu excelează la condiția fizică, deci ar urma să joace fiecare, câte o repriză. Ceea ce n-ar fi tocmai rău, asigurându-se astfel prospețime în atac pe parcursul întregii partide. Dacă privim astfel lucrurile, putem accepta că la Steaua transferările au avut un happy end.