Haos!

La început a fost haosul: spațiul nemărginit era cufundat în beznă și plin doar de neguri – primordiala stare de dezordine a naturii. După ce s-a instaurat oarece rânduială, haosul n-a dispărut, ci doar s-a re-definit: confuzie, dezordine, învălmășeală, neorganizare. Adică, în esență, eticheta ce s-ar cuveni lipită pe fruntea asudată a României de azi, fiindcă haosul este în curs de totală reașezare.
Criza e și-un noroc: în contul ei putem trece toate neîmplinirile, escrocheriile și hoțiile post-revoluționare: „dom’le, e criză mondială, nimic de făcut!” Biata țară a trecut prin multe, dar de harababură ca acum n-a avut parte nici pe vremea fanarioților, nici în perioada iresponsabilului Carol al II-lea și nici chiar în hulita „epocă de aur” ceaușistă. Nu trebuie să fii numaidecât nostalgic pentru a recunoaște că erau cortegii de lipsuri, era tiranie, erau conștiințele martirizate și libertățile călcate în picioare – dar și destulă ordine în sistemul funcționăresc și-n mânuirea banului public.
Nu-i săptămână să n-aflăm despre altă leafă de sute de milioane ținută sub preș și încasată ani și ani, fără pic de rușine, din banii mei și ai dumneavoastră. Soluția Boc e-o prostie lașă: salariul mamut nu va mai crește, urmând să fie ajuns din urmă (!!) de lefurile pirpirii. Când? În veacul ce va să vină? Și până atunci, nesimțiții și aranjorii ce încasează echivalentul a 40 de pensii și-și pot cumpăra un Logan pe lună, or să se lăfăie în continuare, înotând în bani? De ce, fiindcă, din rațiuni electorale, prim-ministrul n-are curaj să se atingă de privilegiați? Care și cum a izbutit, în interiorul sistemului, să-și tragă retribuții scandaloase, utilizând tertipuri legislative și învârteli politice pentru transformarea salariului într-o anexă a sporurilor, în loc să fie expus oprobriului public și readus printre muritorii ce suntem, rămâne bun în grad fiindcă-i vorba de… drepturi câștigate! Că-s imoral câștigate (citiți: furate) nu interesează pe nimeni!
Aflu că salariații din aviație au spor de… aviație! Păi, atunci de ce n-au și poștașii spor de poștă, învățătorii, spor de învățământ și măturătorii, spor de măturat? De ce să încaseze judecătorii imens spor de solicitare neuro-psihică, câtă vreme respectiva solicitare face parte tocmai din fișa postului și, deci, dintre riscurile meseriei pe care și-au ales-o? Iar nerușinarea președintei magistraților, care afirmă fără să clipească o enormitate de calibrul „retribuțiile (hiper-consistente, n.n.) judecătorilor sunt în beneficiul cetățenilor.” Adică, dispare mita! Canci! Suntem luați de proști! Comparați schema de personal a unui consiliu județean din 1988 cu aceea de acum: atribuțiile s-au redus, numărul salariaților s-a dublat – ceea ce-i valabil pentru toate ministerele, agențiile, direcțiile, regiile ș.a.m.d. Să nu-i dai dreptate lui Cioran, care afirma că, în România, singura originalitate este haosul și eșecul?
Arătați-mi un sector care merge bine. Agricultura? Sănătatea? Industria? Învățământul? Sportul? Tristul episod Ridzi demonstrează – dacă mai era nevoie – haosul din finanțele țării, unde sume enorme se scufundă în neant, iar găștile politice se solidarizează cu infractorii. Frumușica, încăpățânata, ațoasa și necoapta ministră, care ține cu ghearele și cu dinții de funcția și rangul căpătate prin trafic de influență, argumentează că… și-n anii trecuți s-a cheltuit la fel. Fiindcă, probabil, s-a furat la fel. Nu cercetează nimeni? Ce se întâmpla dacă Tolontan – care se pretează și el la manevre necurate pentru a-și vinde gazeta – nu dădea de capătul firului și nu denunța megaescrocheria?
Admiram mai departe, pe sticlă, electoralele zâmbete fotogenice ale celor trei ufederiste, cu prilejul altor „acțiuni ale tineretului” făr-de nici un efect în plan cultural, dar costând sume cu care s-ar putea dota un spital? Niciodată statul n-a fost mai jecmănit ca acum. Și totuși, nimic nu-i nou sub soare: în „Carmen de moribus”, Cato spunea că „Hoții care fură de la particulari își duc viața în lanțuri, pe când tâlharii poporului trăiesc în aur și purpură”. Scriu de ani de zile la această rubrică și m-am ferit de implicații politice, dar nu se mai poate! Prea mult haos!