Hameiul, somnifer natural și calmant

Humulus lupulus, denumită popular hamei, curpăn, camalău, himel, mălugă sau tofolean, este o plantă perenă, cățărătoare pe arbori ca o liană cu tulpina de 3-5 m. Frunzele sunt aspre, păroase pe fața superioară (ca frunzele de viță de vie).
Florile sunt grupate în conuri ovoidale, lungi de 2-3 cm, pudrate cu un praf fin, rășinos, galben-auriu, numit lupulină.
Când și cum se recoltează?
De la hamei, în scop terapeutic, se folosesc doar conurile (inflorescențe femele). Recoltarea se face în timpul înfloririi, începând din luna august și până la jumătatea lunii octombrie, când conurile devin verzui spre galben. Uscarea se face în locuri umbroase și aerisite, pe etajere, în straturi subțiri, fără a fi întoarse. Produsul uscat are miros aromatic și gust amar. Nu se păstrează în saci sau în grămezi deoarece substanțele active se degradează repede, prin oxidare, în raport cu aerul.
Proprietăți și recomandări terapeutice
În diverse preparate, conurile de hamei exercită asupra organismului uman acțiuni neurosedative, calmante, relaxante, antiseptice, bacteriostatice (inclusiv Mycobacterium tuberculosis – antituberculos), antispastice, diuretice, depurative (curăță sângele), ușor hipnotice, anafrodisiace pentru bărbați, vermifuge, stimulatoare a secrețiilor gastrice (la nivelul glandelor salivare și a sucurilor gastrice), tonic amare și aperitive (cu creșterea poftei de mâncare), aromatizante.
Preparatele din conuri de hamei sunt recomandate în boli ale sistemului nervos: planta s-a folosit în vechime ca leac pentru melancolie, insomnie, nevroze, isterie, hiperexcitabilitate generală și sexuală, reglarea tulburărilor nervoase, amețeli, delirum tremens, depresie psihică, anxietate; boli ale aparatului digestiv: gastrite, ușurarea digestiei, crampe stomacale, eliminarea gazelor din stomac, afecțiuni hepatice, insuficiență biliară, alcoolism, anorexie; afecțiuni respiratorii: tuberculoză, bronșite; tulburări în circulația sângelui; boli renale și genitale: vaginită, cicluri menstruale dureroase, calmarea excitațiilor sexuale, tulburări de menopauză, tricomoniază; afecțiuni dermatologice: acnee, seboree; reumatism și gută.
Moduri de utilizare
Pentru stimularea poftei de mâncare se prepară infuzie din 1 lingură conuri mărunțite la o cană cu apă clocotită; se lasă acoperită 10-15 minute, se strecoară și se bea o cană pe zi, cu 30 de minute înainte de masă. Activitatea digestivă este ușurată dacă se bea câte o cană după mesele principale. Pentru tratarea tuberculozei se beau două căni pe zi, timp îndelungat. Pentru stimularea apariției somnului, acționând ca somnifer și calmant nervos, se bea o cană din această infuzie, înainte de culcare.
Pentru tratarea afecțiunilor renale, cu efecte sedative, infuzia se prepară din două lingurițe conuri mărunțite la 500 ml apă clocotită. Întreaga cantitate se bea într-o zi, în 2-3 reprize.
Atenție! Supradozarea internă poate produce intoxicații având ca simptome stări depresive, tulburări cardiovasculare și nervoase.
În uz extern, se folosește o infuzie din 10 g conuri la 100 ml apă clocotită, care se infuzează 10-15 minute, se strecoară și se fac spălături vaginale pentru combaterea vaginitei provocate de Trichomonas vaginalis. Infuzia din 100 g conuri uscate la 100 ml apă în clocot, aplicată sub formă de comprese pe față, combate acneea și seboreea. În cosmetică, pentru combaterea mătreței și tonifierea părului, se folosește o infuzie din 10 g conuri uscate și mărunțite la 250 ml apă clocotită. Se spală părul cu această infuzie, masând totodată pielea capului.
Sursa: www.evenimentul.ro