Bazaconiile încep să devină un mod de viață în fotbal. După isprava lui Real de a pierde la scor istoric în Cupa Regelui, o altă echipă de prim rang european o comite, tot istoric, pe plan intern. Juventus reușește să piardă la Torino după ce își asigurase confortul unui avantaj de două goluri în fața celor de la Napoli! Numai parior să nu fii dacă ai luat victoria lui Juve ca solist… În mod normal, la 2-0 se înconjura pronosticul și se trecea la meciul următor din listă (eu am făcut naveta între extaz și agonie deoarece am mizat pe dubla 1 2, dar asta nu fiindcă mi-ar fi semnalat nasul meu fin vreo surpriză, ci fiindcă mi s-a părut cota prea mică la dubla “sigură” 1X!). Acord însă acestui rezultat o atenție deosebită în primul rând pentru că reprezintă o adevărată premieră negativă în întreaga istorie a lui Juve, în ceea ce privește meciurile din Serie A. Niciodată, absolut niciodată, din 1897 și până astăzi, Juventus nu a pierdut pe propriul teren după ce a avut două goluri avantaj! Iar în deplasare n-a pățit decât de trei ori rușinea de-a rămâne flămândă după ce era în fruntea bucatelor, de fiecare dată pierzînd cu același scor, 3-2. Ca un făcut, tot Napoli a spart gheața în această privință, în 1953, urmând apoi înfrângerile în fața Sampdoriei (1958) și a verișorilor de la Torino (1983).
Pentru a avea o imagine în absolut, adică în toate competițiile, să spunem că o singură echipă a mai reusit ceea ce a reușit Napoli sâmbătă pe Olimpico: Manchester United – în acea primăvară nebună în care englezii eliminaseră din Liga Campionilor și Interul cu Lucescu senior pe bancă. Atunci Inzaghi înscrisese precoce, de două ori în primul sfert de oră, dar Roy Keane, Dwight Yorke și Andy Cole au reușit să întoarcă meciul.
Să dăm însă și învingătorilor ce li se cuvine. “Partenopeii” a reușit să reînnoade șirul victoriilor pe terenul “zebrelor” după 21 de ani, deci de pe vremea lui Maradona și Careca. În filmul lui Kusturica, orgoliosul Maradona îi spunea sârbului, arătându-i pe degete, că “am fost la Juve și le-am dat șase!”, întrebând apoi retoric cine mai putea face o asemenea aroganță avocatului Agnelli. Răspuns: nimeni, nici măcar Napoli, fiindcă atunci, în 1988, scorul a fost 3-5, semn că butoiașului cosmic memoria a început să îi joace feste. Norocul său este că orice ar face rămâne în memoria noastră.
