În „Moartea căpriorului” – cunoscutul poem despre dezinfectanți botezați recitat la diferite instrumente de întreaga națiune în aceste zile depresive – versul care se tot repetă evocă implicarea serviciilor secrete din România. Care dintre ele o fi vrut să-i facă felul lui Condrea, mândrul golănaș din fluier doinaș, care cânta și el pe la stâne secrete și mai avea și dezinfectanți mulți, mândri și cornuți?
E încă o dovadă că nu o luam pe arătură când vorbeam și eu despre acest subiect de porțelan, prin tabletele mele presărate în „Monitorul de Suceava” de-a lungul timpului. O confirmă până și madam Lenuța Udrea – cea trecută prin ciur și dârmon marinăresc – care pomenește despre „noua Securitate care face jocurile în țară” ca despre un fapt unanim recunoscut. Iar un coleg de-al ei parlamentosan, care freacă luleaua din partea nu știu cărui partid, se întreba nătâng, dar hamletian:
– Oare câte servicii or mai fi pe la noi?
Multe, bade parlamentosanule, multe de nu le poți cuprinde pe toate într-un staul. Dintre ele, unele plâng cu lacrimi de sânge, iar altele se încalecă în scop reproductiv. Dacă pricepi metaforele, deși nu cred că le pricepi, că voi ăștia din parlament sunteți slabi și ogârjiți la neuron.
Ca să nu ziceți că vin cu comentarii ieftine și sterile, înaintez și eu o propunere scumpă și eficientă. Domnilor compatrioți, dacă tot avem atâția ofițeri acoperiți, haideți să mai dăm și la export! În țări mai puțin perverse ca a noastră, haideți să exportăm agenți buni, în carcasă, pe bani adevărați, să ne mai restabilim oleacă moneda națională! Prin Africa, pe la regimurile dictatoriale, prin Columbia, Coasta de Fildeș ori Mexic, haideți să vindem securiști moderni, așa cum alte state vând fotbaliști! Îi selecționăm și-i expediem.
Nu glumesc. Avem și noi un alt domeniu de vârf, în afară de IT-ul care exportă masiv specialiști, și nu-l fructificăm? E păcat, mare păcat!