Se spune despre Sfânta Parascheva că este ocrotitoarea Moldovei. Ca orice sfântă, e cuvioasă și are calitatea de a face minuni. Din această cauză, an de an năpăstuiții acestei țări o caută, la mijloc de octombrie, să-i atingă și să-i pupe moaștele. Moaștele alea sunt pupate până capătă lustru. Ar putea fi pupate oricând în cursul anului, însă la mijloc de octombrie e mai eficient, atunci fiind organizată și o sărbătoare în toată legea, cu mici și muzică mișto. Singurul lucru care lipsește din toată regia asta e sfânta însăși ridicându-se și suflând în lumânările din tort.
În primul plan al pupăcioșilor, cu pieptul înainte, se află moldovenii, desigur. Au tot dreptul, doar e sfânta lor, nu?! Oltenii, ardelenii, muntenii sunt eșalonul doi și trei. Să stea la coadă, dacă vor să pupe moaște.
Cu toții vin la moaște cu nădejdea într-un standard de viață mai ridicat. Un salariu mai bun, un câștig baban venit prin mijlocirea cerului. Cei care sunt grav bolnavi, sosesc ca la ușa unei doamne doctor care nu cere șpagă. Abia asta poate fi bifată ca o minune. Zic o rugăciune, pupă puțin pe ici pe colo, apoi merg acasă, pentru a aștepta câștigul baban sau vindecarea.
Scenariul ăsta se repetă de un număr însemnat de ani. Dacă sfânta ar avea măcar zece la sută din calitățile care i se atribuie, Moldova ar trebuie să fie un mic paradis. Moldovenii ar trebui să fie fericiți, sănătoși și cu un standard de viață la nivelul celui din țări ca Suedia ori Danemarca.
Măi oameni buni, haideți să ne calmăm! E bine să credem în valorile propovăduite de creștinism, dar în limitele rațiunii. Minuni nu se mai întâmplă. Nici nu cred că s-au întâmplat vreodată.
Cine e sărac va fi și mai sărac, în afară de cazurile când emigrează pe Lună sau face afaceri cu statul, prin filiera PSD-PNL. Iar cine e bolnav, va fi și mai bolnav, dacă nu-și schimbă fundamental regimul de viață. Și când s-a mai văzut român, în primul rând moldovean, care să-și schimbe regimul de viață?
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
