– His my Vader in low. Așa l-a prezentat Mirel pe nașul Gigi lui Steve McClaren, antrenorul lui Middlesbrough pe vremurile acelea memoriale. După ce s-a aflat cu stupoare că Stivi nu “zburește armînește”, discuția a continuat în limba lui Shakespeare Stevens. Ușor dezamăgit, Gigi îl bagă la înaintare pe Mirel. – Spune-i, fine, că avem valiza și o treime e pentru el.
– Mai bine îi scriu, nașule, că mă strică accentu’ oltenesc. “We have the sweet case. Dirty tree pair scent 4u”, caligrafiază Mirel.
– Bă, ăsta sigur o fi înțeles, că văd că se uită ca oaia-n calendar?!
Prea târziu, irump agenții MI6, flagrant…
– I don’t know what is death, but life is a ball shit!, spuse siderat unul dintre ei, cu hârtia în mână.
În acest moment fatidic, precum punctul de la 11 metri, fără a-și pierde cumpătul, Mirel răspunde filosofic:
– I don’t know what is death, but lie fizz a ball shit!
Gentleman ca întotdeauna, Gigi le aruncă peste umăr:
– Heaven ice day!
Disease the end…
* * *
Pe calapodul proverbului arab cu Mahomed și muntele, au proliferat glumițele acelea cu Chuck Norris. Nu-i e frică de întuneric, întunericului îi e frică de el, nu ascultă muzică, muzica îl ascultă pe el etc. Tot astfel, după ce a acceptat să lucreze la Timișoara cu Marian Iancu aka Babanu, se pune întrebarea dacă Gabi Balint rezistă la stres. Ei bine, nu va rezista stresul la el!
Ultima o(a)ră: Marius Lăcătuș s-a răzgândit! Nu mai merge la Steaua, își va găsi maxima satisfacție profesională la sportpunctro, unde o să-l toace mărunt pe amicul Balint.
* * *
„Nu mi-au plăcut niciodată golurile cu călcâiul!” (Ahile)
