Hai la horă, mă flăcăi!

Hotărât lucru, vineri și sâmbătă am avut parte de două meciuri absolut senzaționale, de-a dreptul istorice: Ungaria – România și Udrea – Blaga. A fost o demonstrație mai mult decât convingătoare, prin asemănarea până la identitate a celor două evenimente, că, vorba lu’ Mitică, fotbalul este oglinda societății. Am avut parte, și colo și dincolo, de declarații ba optimiste, ba belicoase, de bâlbâieli, de confuzie, de suspans, ba și de egalitate pe final, ușoara diferență din meciul Udrea – Blaga fiind complet nesemnificativă. Pentru ca asemănarea să fie totală, din cele două egaluri a beneficiat, în ambele cazuri, un al treilea: la fotbal, Turcia, la politică, Băsescu, a cărui fericire de a fi scăpat de „piatra de moară” compensează pe deplin mâhnirea că favorita lui, deși egală în teren cu adversarul, a pierdut cumva pe mâna arbitrilor. S-a jucat în ambele meciuri fără spectatori, nefiind admiși în spațiul de joc decât combatanții. Mai mult, s-au exprimat cam aceleași idei în speech-urile de dinaintea meciurilor. Astfel, optimist ca întotdeauna, domnul Victor Pițurcă, acest Elena Udrea al fotbalului formațiunii sale, contabilizând înaintea începerii dublei de vineri-marți un total de 6 puncte, hai, minimum 4. Dar exact cum Udrea a ieșit la egalitate, pierzând totuși, tot așa și Pițurcă: a ieșit complet umilit după egal, iar finalul îi va aduce nu 4, nu 6, ci fix 1 punct. Cu care ne putem considera eliminați, deci s-ar cuveni ca dl. Piți să-și facă și el o altă echipă (eventual pe la Dâlga sau Roșiori) așa cum Udrea își va face alt partid. Bâlbele nenumărate din terenul de fotbal s-au regăsit cu vârf și îndesat și pe terenul politic: Stancu a ratat cu poarta goală mai dihai ca Gheorghe Flutur „să-l alegem pe Blaga președinte la PNL!!!”) iar chiflele lui Goian (el însuși o chiflă) au fost surclasate de cea a lui Blaga („vrem să intrăm la guvernare pe ușa din dos!!!”). La un singur capitol politica a fost clar mai tare ca fotbalul: momentul folcloric. I-aș sugera lui Nelu Bălan să-l suie repede, azi, într-un avionul de Amsterdam pe ăla micu’ care să cânte și la Amsterdam, tot ca la București („ca să ne meargă bine – citat din Neluțu”), nemuritoarea „Hai la horă, măi flăcăi”. Că, mamă, ce horă ne-așteaptă azi!