Hai-hui pe mapamond

Fericit am fost, în studenție, când am obținut un sej(o)ur la Sângeorz Băi! Darămite anul următor – am făcut ce am făcut și, „conjugând” ilicit două bilete de odihnă, am gângurit două săptămâni, cu soața, precum doi guguștiuci, într-o cămăruță sub scara unei vile ponosite, la Borsec, unde am ajuns, de la Toplița, cu „mocănița” Apemin: 15 km. în patru ore… Primul drum în străinătate l-am cutezat târziu, cu trenul, tot în doi; cred că de atunci am umărul drept ceva mai lăsat – din pricina tăbârcirii geamantanului cu conserve până-n Scandinavia (Suedia primea turiștii români fără viză)… Nu se mai laudă nimeni azi cu astfel de banale voiajuri, lumea s-a schimbat, s-a micșorat și s-a zbârcit ca o portocală uitată-n soare: cum să te împăunezi cu amintiri de la Varna în fața unuia abia întors de la Tihuacan? Europa? Un mizilic! Cât ai merge-n dosul casei! Am un amic care chiar s-a săturat de bătrânul continent, așa că și-a intitulat cât se poate de elocvent opul recent apărut: „Dincolo de Europa”. Titlul cărții mele din anii ’70, „Razna prin trei continente” se zgribulește modest și face cuvenita reverență în fața unui sumar ce adună însemnări de călătorie din USA, Israel, China, Africa de Sud, Peru, Bolivia, Argentina, Brazilia, India, Vietnam, Cambodgia, Singapore, Malaezia, Indonezia, Mexic, Cuba, Japonia, Maroc, Australia, Noua Zeelandă, Orientul Mijlociu, Panama, Columbia, Ecuador, Iordania… Autorul ieșean se numește Aurel Constantin Pamfil; este medic de meserie și globe-trotter prin vocație. Îl invidiez din rărunchi și i-am citit cartea cu bine cuvenitul sentiment de frustrare, dornic barem să-l prind ici-colo cu vreo inexactitate, exagerare, eroare, că, de, pe ici-colo m-am aflat și eu cu creionul în mână (pixul încă nu se inventase). O singură, măruntă, satisfacție: faptul că – de necrezut! – se găsesc pe harta lumii și câteva locșoare în care am izbutit să ajung și domnia sa ba, numai că Panfil are ani destui în față pentru a-și șterge absențele din catalog, pe când sussemnatul, ostenit, începe să fie tentat mai degrabă de Maramureș, cu Sângeorz cu tot, decât de all inclusive în Paraguay. Mi-am zis că poate fi vulnerabil când scrie despre Cuba, „tierra mas hermosa del mundo”, cum spunea Columb în 1432. Am publicat cu aproape jumătate de veac în urmă cartea „Din Azore în Antile”: ia să vedem ce știe Panfil să vadă și ce s-a schimbat într-un tărâm pe cât de minunat, pe atât de oropsit. Am și avantajul unei documentări de câteva săptămâni, supravegheat de Fidel însuși, care mi-a urat personal „bon viaje!”, pe când doctorul nostru a trebuit să se limiteze la un voiaj turistic, de regulă pe „repede înainte”. Că nu s-a schimbat mai nimic, mă așteptam, chiar dacă (anunță prospectele turistice) la ultraluxosul Hotel „Habana libre”, construit cândva de americani, astăzi costă 181 $ camera și-s servicii de cinșpe stele. Pe vremea călătoriei mele nu era nici hârtie igienică la toaletă, curentul se întrerupea în fiecare seară (am rămas de câteva ori blocat în lift la etajul 22), restaurantul îți oferea zi de zi doar puturoasele canelone și camarone, intrarea splendidelor mulatre încălțate cu biete „calzados plasticos” era strict interzisă, și la fiecare etaj cheile le veghea un revoluționar cu pistol la brâu. Dincolo de fabrica faimoaselor trabucuri, de „Cuba libre”, „mojitos” și mirobolanta „Tropicana”, Panfil știe să vadă și monumentele istorice rău întreținute, și hârburile pe patru roți ce încă mai populează marile bulevarde, și amănunte ale vieții de zi cu zi, ceva mai liberă azi, dar aproape la fel de amărâtă ca odinioară. De fapt, medicul ieșean călătorește totdeauna de două ori: odată un rodnic ante-voiaj în bibliotecă, urmat de drumeția propriu-zisă, din plecare doctă, bogat informată (câteodată chiar în exces), izbutind adevărate lecții de istorie, agrementate cu incursiuni în arhitectura locului, arta plastică, muzică, literatură, și, mai ales, cu o observare atentă a cotidianului relevant. Este ceea ce face de fiecare dată, indiferent de meridian, astfel invitând cititorul să-l însoțească pe itinerarii și spectaculos turistice, și cu încărcătură caracterologică proprie diversității lumii și veacului. O carte pe care oricine o citește cu plăcere și real folos.