Hai că suntem în grafic!

Cum-necum am făcut deja trei puncte din cele patru pe care ni le propusesem, ca niște oameni modești ce ne găsim. A fost cu suspans, ca-n filmele cu dolari, vorba cântecului. Dar în ultimul timp așa fac echipele mari, întâi suferă, iar pe urmă își plasează parșiv lovitura letală, desigur după ce aplică într-o doară o schemă “îndelung repetată la antrenamente”. Dar să nu facem pe mofturoșii, bine c-a ieșit așa, rămâne de verificat teoria vehiculată, cum că e greu să joci cu aceeași echipă la patru zile distanță și s-o mai și bați de două ori. Dar dacă echipa respectivă s-ar fi numit Olanda, atunci ar fi fost greu de scos și două egaluri. Mulți așteptau ca Bulgaria să calce iar în străchini, dar vecinii noștri și-au făcut și ei treaba, și bine au făcut, că altfel ajungeam să jucăm la Sofia pentru palmares. Iar puțină tensiune nu strică!
Din meciul nostru de sâmbătă am reținut următoarele: un debut tomnatec la națională – olteanul Dorel Stoica (și zici că era mare șobolanul ăla, Dorele?!), reglarea conturilor lui Bănel cu ghinionul, confirmarea faptului că Zicu ratează mai spectaculos decât înscrie, păstrarea lui Claudiu Niculescu la cutie. Însă în ce-l privește pe golgeterul ligii noastre am aproape o certitudine că miercuri va prinde câteva minute pe teren. Pe ce mă bazez? Păi doar n-o fi fost convocat doar pentru câteva antrenamente cu băieții, suficient pentru a rata mașina aia dată ca premiu la concursul de lovituri libere, unde Niculescu era trecut cap de afiș. Mă gândesc că Pițurcă o să-i ofere măcar această consolare, o mașină e o mașină, și-așa nu era parcul auto în suferință, pe când niște minute pe final cu Slovenia, eventual la 2-0, sunt neprețuite. Are Piți grijă de oltenii lui!