Care va să zică, Hagi s-a retras de la Timișoara.
A petrecut șapte-opt luni în acest frumos oraș, s-a tras cu gondola pe Bega, a băgat la teșcherea câteva sutici de miare din petrodolarii lui Iancu, s-a clonțit cu adversari și coechipieri, a zis o dată că se retrage, apoi s-a răzgândit, pentru ca, în cele din urmă, să-și răzgândească răzgândirea, și să se retragă de-adevăratelea.
Care va să zică, Hagi s-a retras de la Timișoara. S-a retras, cum se retrăsese anterior de la echipa națională, ori de pe la turcaleții în chiloți, tricou și turban. S-a retras, cum se retrăsese și cum se va mai retrage și din alte locuri, dacă cineva o mai avea proasta inspirație de-a se mai pune cu el în cârd. Și, probabil că va mai avea.
Nu mă miră deloc faptul că Hagi se retrage atât de des. Să ne amintim că-ntr-o reclamă TV, el apare înțolit în călugăr, pentru a cere – cumva la limita blasfemiei – ”binecuvântarea retragerilor dese”.




