Dacă stai și asculți câți români se cred urmăriți de serviciile secrete, ajungi să crezi fie că trăim în plin totalitarism, fie că suntem un popor de paranoici. Dacă ai apărut de câteva ori la televizor și vecina de la cinci ți-a spus că ești lider de opinie, atunci îți scrii pe blog că telefonul îți este ascultat. În urmă cu vreun an trebuia să semnez un contract de colaborare cu un mare trust de presă și când am vrut să intru în detalii, doamna de la resurse umane m-a atenționat cu voce misterioasă: „Ștt! Nu discutăm chestii d-astea la telefon!”. Nici acum nu știu ale cui telefoane le credea ascultate: ale mele sau ale ei. La discuțiile între ziariști a devenit un fel de bravadă să zici: „Aa! Telefonul meu e ascultat!”. Dacă nu ești ascultat te simți un nimeni, nu ți se acordă atenție.
La nivel de oameni politici nici măcar nu există dileme: acolo toți se simt ascultați. Unii dintre ei chiar și sunt, așa cum a fost în cazul Remeș, când am aflat despre obiceiurile culinare ale ministrului. Dar nu la acest fel de ascultare se referă politicienii de obicei. Fiecare se simte ascultat de adversari. Bineînțeles, dacă ești anti-Băsescu, te ascultă serviciile comandate de la Cotroceni. Dacă ești cu Băsescu te ascultă oligarhii. „Ascultătorul” tău de serviciu a devenit un fel de obișnuință, cam cum este psihologul la americani. Sau cum sunt prietenii imaginari ai acelor copii ignorați de părinți.
Serviciile secrete românești par a fi eficiente și omniprezente. Ziarele care nu se pricep să facă anchete serioase, dar au explicații pentru orice, găsesc repede vinovatul pentru orice: serviciile. Ele fac și desfac alianțe. Ele duc campanii de presă. Ele câștigă alegeri. Vadim Tudor inventează aproape săptămânal sondaje de opinie comandate de serviciile secrete. Uneori, nu doar serviciile românești fac sondaje, ci și CIA și Mossad-ul. Bineînțeles, în aceste sondaje ultra-secrete Vadim Tudor este mereu pe primul loc. Acum, mai nou, Ludovic Orban ne anunță pe ton grav că este filat permanent. Un ziar anunță că întreg scandalul cu accidentul auto este opera unei înscenări a serviciilor. Probabil serviciile au făcut să ningă în zona Cotroceni și după accident l-au împiedicat pe ministru să raporteze incidentul la poliție. Și tot serviciile au plantat acolo martori care spun că există o victimă.
În fine, m-am gândit la toate acestea și am râs cu poftă când l-am văzut pe Gigi Becali spunând că Gheorghe Hagi este colaborator al serviciilor secrete și că aceste servicii l-au pus pe Hagi să-l atace după ce a plecat de la Steaua. Deci, dacă înțeleg eu scenariul complet: serviciile l-au plantat pe Hagi la Steaua, l-au dus de nas pe Becali ca să îl prezinte cu mare fast și apoi i-au făcut pe fotbaliști să joace ca niște adormiți.
Vă dați seama ce genii lucrează în serviciile secrete românești? Dacă toți acești oameni ar avea dreptate, am avea cele mai aprige servicii secrete din lume. Cu ocazia gripei aviare au cam încurcat găinile cu curcile și s-au făcut de râs. Dar aceea a fost o excepție. În realitate, serviciile noastre sunt fantastice. Sau poate doar suntem un popor de megalomani cărora le face bine să se simte importanți. Atât de importanți încât să fie filați, ascultați și „lucrați”. Serviciile secrete sunt prietenii imaginari ai acestor imaturi de care e plin spațiul public românesc.
