Habemus Papam?

Astăzi și mâine, evenimentele sfârșitului de săptămână din Columbia readuc în discuție tema pontificatul lui Francisc. În anumite zone din America de Sud (și nu numai) contestarea a atins cote maxime. Altfel, mulți îl consideră un înnoitor. A fost declarat, nu foarte demult, „omul anului” de revistaTime, a atins nivelul de popularitate deținut cândva de Papa Paul al II-lea, dar, cu trei-patru veacuri în urmă, ar fi fost nu numai excomunicat, ci și ars pe rug. Ultimele lui revelații au fost primite cu îngăduință de unii (nu lipsesc nici entuziaștii), cu consternare de alții, și întâmpinate cu indignare de câțiva cardinali, dar și de comunități catolice de pretutindeni, inclusiv din România (credincioșii din Tulcea, de pildă, consideră că multe dintre „concepțiile lui sunt extrem de periculoase și de grave pentru catolicism; prin comportamentul lui, care nu face cinste unui preot, și prin afirmațiile lui, acest om a creat o stare de tensiune deosebită…”) Tensiune cât se poate de evidentă zilele acestea în Columbia, țară cu 48 milioane de locuitori, marea majoritate catolici. Reproșurile? Mai întâi, teza principală promovată de Francisc: „adevărul religios evoluează și se schimbă, adevărul nu este absolut și nu este predominant”, drept pentru care „Dumnezeu se schimbă și evoluează la fel ca și noi, deoarece Dumnezeu trăiește în noi și în inimile noastre”. Este principalul reproș pe care i-l aduc ultraconservatorii columbieni: „Un Papă nu poate să treacă peste cuvântul lui Dumnezeu, nici să-l modifice, nici să-l reformeze. Numai Biserica este inamovibilă și eternă” – declară fostul candidat la președinția Columbiei Jose Galat, care l-a întâmpinat pe suveranul pontif cu severe reproșuri în emisiunea ce o susține la postul tv Teleamiga: „Așa cum spun diplomații, vizita este «non grata». De ce? Pentru că este un fals Papă, un fals profet al lui Dumnezeu. Probabil că în loc să aducă binecuvântare țării, va aduce blesteme.” În general i se reproșează lui Francisc, și nu de ieri, de azi, „relativismul moral și limbajul plastic” ce îi permit să privească și să înțeleagă altfel chiar și „cartea cărților” (Francisc: „Biblia este o carte sfântă frumoasă, dar, ca toate cărțile vechi importante, unele pasaje sunt depășite. Unele chiar ne îndeamnă la intoleranță și prejudecăți”). Conform convingerilor sale, focul iadului nu există. Iadul este o metaforă, un procedeu literar. „Dumnezeu nu condamnă, ci caută să îmbrățișeze, nu este un judecător, ci un prieten (ce mai rămâne din judecata de apoi? – n.n.). Adam și Eva n-au existat în realitate”, „toate religiile sunt adevărate, pentru că sunt adevărate în inimile celor ce cred în ele”, iar „biserica noastră este destul de mare pentru a putea cuprinde și heterosexuali și homosexuali. Conservatorii și liberalii, chiar și comuniștii, sunt bine-veniți și ni s-au alăturat; cu toții îl iubim și ne închinăm la același Dumnezeu”. Un evident continuum cu poziția precedentului Pontif, Benedict: „Cele două teorii prezentate ca alternative (n.n.: darwinismul și creaționismul divin) nu se exclud una pe alta (…) există multe dovezi științifice în favoarea evoluționismului, ce apar ca o realitate pe care trebuie să o vedem și care ne îmbogățește înțelegerea vieții”. Papa Francisc anunță că dreptul preoților catolici la căsătorie „este o problemă pe agenda sa”: celibatul ar fi un dar pentru biserică, nu o dogmă. Femeile divorțate ar putea primi împărtășania. Iată și o posibilă replică la îndemnul „creșteți și vă înmulțiți!”: „nu trebuie să fim ca iepurii ca să fim buni creștini.” Unul dintre cei mai reputați comentatori ai fenomenului religios, Marco Politi, consideră mai întâi că „Revenirea la un Papă iconic, doctrinar, monarh absolut, nu va fi niciodată posibilă fără o pierdere dramatică a legăturilor cu societatea contemporană, cu credincioșii și necredincioșii”, iar Papa Francisc este „un personaj paradoxal, oscilând între o charismă populară enormă și nemulțumirea anumitor grupuri religioase.” Papa se confesează: „Am senzația că pontificatul meu va fi scurt (…). Simt că Domnul m-a pus aici pentru scurt timp”. Nu pierde, însă, prilejul de a face un apel la „trezirea Europei”, pe care o consideră „o bunicuță bătrână și slăbită” (discurs în Parlamentul European cu mult înaintea Brexit-ului!). Fără îndoială, Papa Francisc este un înnoitor. Rămâne de văzut dacă gesturile sale fără precedent vor fi corect înțelese și vor avea fericită finalitate. Vizita în Columbia pare a se constitui într-un adevărat test. Eu unul, nu m-aș îndoi că Habemus Papam!