Motto:
În climatul creat de liberali se poate respira spiritual
și se poate progresa material, valorile mișcându-se nederanjate de nimeni.
(Petre Țuțea, 1990) Nu cu mult timp în urmă, în zona PD s-a impus sintagma de „Traian Boc”, ca președinte al acestei structuri politice. Inițial se pare că a fost vorba de o eroare de exprimare a dnei Anca Boagiu, cu ocazia unei întâlniri de la Galați; ulterior însă dl. Vasile Blaga a „legiferat” oarecum sintagma de „Traian Boc”, ca președinte al PD-ului. Așadar, care este formula corectă pentru a-l desemna pe actualul Premier? Oricum, dincolo de suprapunerile noționale și de imagine cu privire la „istoricul” unui partid politic, este tot mai evident faptul că dl. Traian Băsescu și-a consolidat poziția politică prin impunerea unui guvern PD-L-PSD; este tot mai clar că dl. Băsescu vizează a fi și Președinte și Premier, ceea ce ar impune o „dictatură” personală fără precedent în România ultimelor două decenii. Există pe scena politică, dacă au mai rămas, puține „voci” care să se manifeste explicit împotriva d-lui Traian Băsescu!
Este de dorit, cred eu, ca actuala alianță PD-L-PSD să se dovedească a fi una funcțională, să confere stabilitate politică pe parcursul lui 2009/2010/2011 întrucât, în caz contrar, costurile sociale vor fi enorme. Din păcate, auspiciile sub care a debutat guvernul „Traian Boc” ne obligă să predicționăm viitorul imediat ca fiind extrem de „în negru”. Deși piața bursieră din România reprezintă sub 5% din economia reală, deși piața titlurilor derivate nu a fost introdusă încă în România, deși băncile comerciale românești se dovedesc a fi suficient de solide, Executivul condus de Emil Boc repetă obsesiv, uneori până la saturație, ideea că criza economică globală este „vinovată” pentru toate neajunsurile ce survin în funcționarea economiei românești.
Apreciez că această idee (de a identifica un singur „inamic”/pericol comun la adresa întregii națiuni!) este relativ periculoasă în sine, respectiv prin însăși conținutul ei. Incompetența și interesele de grup din jurul Executivului condus de Emil Boc pot însă să fie cel mai bine justificate prin consecințele induse de un pericol comun/major. Repetarea obsesivă a ideii invocate poate constitui, spun sociologii, o excelentă „armă” de manipulare a opiniei publice și de polarizare a speranțelor „celor mulți” în jurul unui singur vector de putere (evident că acest vector ar urma să fie dl. Traian Băsescu și PD-L). Este suficient de clar, cred eu, că adevărata luptă pentru putere pe scena politică românească urmează a se derula pe parcursul campaniei pentru Palatul Cotroceni; constituirea alianței PD-L-PSD și impunerea Guvernului Emil Boc a însemnat doar un first step între diversele forțe politice din România.
Deocamdată putem discuta de „realizări” extrem de modeste în funcționarea Executivului „Traian Boc”; diverse inițiative/proiecte avansate au generat mai degrabă controverse/dispute pe anumite segmente sociale (vezi interzicerea cumulului dintre pensii și salarii, schimbarea prefecților etc.). Tot în sensul invocat putem aminti alte decizii contradictorii din zona Executivului condus de Emil Boc: reducerea cu 50% a organigramei Cancelariei Primului-ministru, dublată însă de aducerea unui staff compus din sute de persoane de la Cluj; angajarea d-lui Marius Buzea, șofer de la PD-L al lui Emil Boc, pe post de consilier; angajarea d-rei Mihaela Boc, nepoată colaterală a Premierului, de către unul din Secretarii de Stat; majorarea bugetului instituției Prezidențiale cu 50% pe 2009 etc.
În mod indirect, dl. Emil Boc copiază aproape ad literam maniera de lucru la care a recurs PSD-ul pe parcursul anilor; fostul inamic politic al PD-ului a devenit astăzi pentru Emil Boc o excelentă sursă de inspirație/raportare. Pot fi invocate multiple exemple de nepotism direct și/sau colateral din zona PSD și/sau PD (soția d-lui Miron Mitrea promovată în două mandate, relațiile de familie din zona Ilie Sârbu-Victor Ponta-Daciana Sârbu; impunerea de către Mircea Geoană a cumnatului său, Ionuț Costea, într-o funcție publică; impunerea d-nei Violeta Blaga, soția lui Vasile Blaga, ca director general într-un minister; impunerea d-nei Jeanine Preda, soția lui Cezar Preda, într-o altă funcție publică etc. etc.).
Care vor fi „realizările” Guvernului „Traian Boc” în lunile următoare?
