Dacă stai să îl auzi pe Adrian Năstase, care a prins mare gură zilele astea, de când a aflat că datorită colegilor parlamentari dosarele lui de corupție nu vor mai ajunge niciodată în justiție, ai putea (dacă ești un nou venit pe scena publică românească) să crezi că nu e, în fond, un om rău intenționat. Spune toate sloganurile juste. Dă toate citatele care trebuie. Se laudă de pe vremea când era la guvernare cu tone de acțiuni pozitive menite să schimbe țara.
Dar el e doar un reprezentant perfect a calitatății de bază din care e făcută reforma la români, ipocrizia perfectă, forma fără fond. Nu e singurul. Dl. Năstase a deschis un program de bursieri guvernamentali prin care oamenii tineri care erau acceptați de universități din străinătate puteau studia pe banii guvernului României, cu condiția ca, la întoarcere, să se angajeze în sectorul public. În acest an s-au întors circa 130 dintre ei, prima generație. Nici unul nu a primit de lucru, că posturile în guvern la noi se dau clienților, nu celor merituoși.
Un guvern repetent nu are nevoie de premianți. Un băiat care ocupă funcția de secretar de stat pentru administrație în Ministerul Internelor, Liviu Radu, a dat niște explicații cu totul penibile. Nu au ales cursurile care trebuie! Au studiat management cultural sau relații internaționale! Dl. Radu e un om relativ tânăr, și de asta atitudinea lui mi se pare cu totul de neacceptat.
În campusul de la Harvard, cea mai bună universitate din lume, am văzut Departamentul de Stat american, la un loc cu marile bănci, recrutând și oameni care aveau latina drept primă specialitate. Cursurile citate de dl Radu sunt banale dacă vrei să lucrezi în guvernul german. Calitățile unui tânăr reies din toată personalitatea lui, nu din lista de cursuri. Se presupune că guvernul i-a selectat atent pe acești tineri când le-a dat burse guvernamentale: a-i refuza la întoarcere pe motivul că lista lor de cursuri nu a fost aprobată de dl. Radu e cu totul penibil.
Nu știu dacă vă dați seama de proporțiile penibilității. În general se spune la noi că oamenii cu pregătire excepțională în străinătate pleacă de unde au venit, dacă nu învață să se facă preș ca să fie acceptați în universitățile noastre sau, mai general, în sectorul public, unde nici diplomele nu le sunt încă recunoscute (deși situația e pe cale să se schimbe grație eforturilor noastre).
Dar de data asta e vorba de oameni ale căror studii au fost plătite de guvern din banii noștri, ca la întoarcere să găsească că nu există nici un loc pentru ei. Desigur, dacă sunt buni, vor găsi în sectorul privat. Dar de ce plătim noi studiile unor oameni care vor aduce profit unor companii private, pe de o parte, iar pe de alta, de ce plătim toți acești clienți politici, de neclintit din pozițiile lor de către oameni mai merituoși, în guvernul României?
Când dl. Radu a ocupat respectiva poziție, primul-ministru Tăriceanu mi l-a lăudat. Era pe atunci un tânăr profesor de la Cluj care promitea. Ce repede a devenit parte a sistemului ticăloșit, un om gata să dea explicații de ce nu se poate, nu să rezolve ceva, tipic pentru statul român. Mâine PNL, partidul lui, poate nu o să mai fie la guvernare. Dar oameni ca el nu or să dispară, vor trece la alte partide. Toate au nevoie de paznici la bostănărie, și nimeni de tineri inocenți cu diplome de la mari universități.
