Cum spectrul nostru politic pare a se stabiliza în formula 2 + 1 + 1 (două partide mari: PSD și PD-L, unul mijlociu, PNL, și unul mic, UDMR), ideea de a prezenta viitoarele formule de guvernare este una fericită. Astfel, publicul știe cine ar putea fi viitorii miniștri dacă partidul lor ajunge la putere, iar presa îi poate aduce față în față să discute politicile publice pe cei care chiar ar avea șansa să le pună în aplicare (nu tot felul de habarniști de prin partide, găsiți la telefon și dispuși să apară pe sticlă). Ar fi bine ca anunțarea guvernelor să devină o practică transparentă.
Deocamdată, au ieșit în presă câteva nume de la PSD. Este un amestec între oamenii noi și baronii din sud și est, care par a fi tranșat lupta internă după eliminarea grupului de la Cluj. Astfel, Victor Ponta ar putea fi ministru la Justiție, Cristian Diaconescu la Externe, Liviu Dragnea la Interne și Administrație, Iulian Iancu la Industrii. Filiala Constanța va primi ministerul Mediului, iar Marian Oprișan este anunțat ministru, nu se știe încă unde.
Din câte îmi dau seama, este prima dată când un partid acordă ministere unor filiale, ceea ce arată schimbarea raporturilor de putere sub Mircea Geoană, în defavoarea centrului.
Prezența lui Dragnea la Administrație lasă să se înțeleagă că un eventual guvern PSD va pune în practică descentralizarea accelerată cerută de președinții de Consilii Județene. Este interesant de observat că în ciuda tuturor promisiunilor electorale făcute atât de PSD, cât și de fosta Alianță D.A., delegarea de atribuții spre județe a stagnat. Alegerea directă a președinților de Consilii Județene a schimbat însă regulile jocului, le-a acordat legitimitate directă, de unde forța lor în PSD. Forță pe care o vor aduce într-un eventual guvern.
Cristian Diaconescu ar continua să facă la Externe ceea ce a făcut și în partid: vorbește calm și împăciuitor, are principii bune, nu face mare lucru, deci nu supără pe nimeni. Victor Ponta este oarecum pe dos: vorbește mult, este combativ până la obrăznicie și tinde să fie imprevizibil. Pentru un minister atât de delicat cum este Justiția, imprevizibilitatea sa nu e de bun augur.
Principala bătălie pe frontul Justiției este acum menținerea sau eliminarea echipei Morar de la șefia DNA, iar Victor Ponta ar trebui întrebat insistent până oferă un răspuns limpede acestei întrebări. Aducerea lui Oprișan în guvern ar reprezenta victoria autoritarismului de baltă.
Nu e deloc limpede nici ce ar face grupul Mazăre cu Ministerul Mediului, cu excepția faptului că primarul din Constanța va avea voie să construiască direct pe plaje.
La PNL este mai simplu. Liberalii par a fi mulțumiți cu actuala formulă guvernamentală și miniștrii de acum s-ar putea regăsi într-un guvern la care PNL contribuie, în funcție de portofoliile primite.
La PD-L apele sunt mai tulburi. Se pare că lupta internă e în toi, iar dubla comandă Băsescu – Boc nu ajută deloc partidul să aibă o strategie limpede pentru alegeri.
Un zvon dă numele Elenei Udrea pentru Justiție. Ar fi trist dacă s-ar întâmpla așa. Elena Udrea are o imagine dezastruoasă, este disprețuită de ziariști pentru modul în care și-a construit cariera politică și e un personaj mai degrabă monden decât politic. PD-L ar trebui să promită ferm că nu o va pune pe Udrea ministru, altfel adversarii vor primi un cadou nesperat în campania electorală.
