Primele mărturii despre cultivarea acestor fructe galbene, cu un gust neobișnuit, dulce-astringent, și cu un parfum amărui inconfundabil, datează de acum 4000 de ani. Atunci s-au cultivat – se pare – pentru prima oară, în însoritele insule ale arhipelagului grecesc. Din Grecia Antică gutuile s-au răspîndit apoi în întreaga Europa și în Asia, ajungînd să fie considerate adevărate ingrediente magice. Romanii le numeau „mere de aur” și le foloseau pentru a se feri de deochi („ochiul rău”) și de farmece. Îndrăgostiții celebrau ritualuri erotice, mîncînd un fruct de gutui, pentru a-și rămîne fideli pentru eternitate. Copiii debili sau bolnăvicioși erau îmbăiați în decoct de gutui pentru a deveni puternici și invulnerabili la boli. Grecii considerau gutuile fructele iubirii și ale fericirii și le aduceau drept ofrandă Afroditei, zeița frumuseții și a dragostei. În timpurile noastre, cercetările au pus în evidentă proprietăți – dacă nu magice, cel puțin extraordinare, ale acestor fructe în alt domeniu: cel al medicinei. Gutuile conțin substanțe care stimulează ficatul și pancreasul, încetinesc procesele de îmbătrînire și combat incredibil de eficient teribilul cancer. Vă oferim în continuare un mic ghid de folosire a acestor fructe, încă foarte puțin cunoscute și apreciate ca valoare terapeutică:
– Insuficiență pancreatică, pancreatită – sucul proaspăt de gutui face adevărate minuni în vindecarea acestor afecțiuni, altfel foarte dificil de tratat prin metode clasice. Se bea de trei ori pe zi cîte o jumătate de pahar de suc de gutui, diluat cu jumătate de pahar de suc de mere, în cure de minimum trei săptămîni. Sucul de gutui are efecte stimulente ale activității pancreasului și antiinflamatoare, fiind un excelent adjuvant al medicației clasice în aceste boli.
– Hepatita, insuficiența hepatică – se face o cură cît mai lungă (ideal ar fi de o lună și jumătate) de nectar proaspăt de gutui, din care se bea cîte un litru – un litru și jumătate pe zi. Substanțele conținute de aceste fructe stimulează activitatea hepatică, măresc gradat pofta de mîncare, au efecte imunostimulente. Cercetări recente efectuate în Japonia au pus în evidență existența în coaja gutuilor a unor substanțe antivirale, care se pare că inhibă dezvoltarea microorganismelor ce declanșează hepatita de tip A, B și C.
– Boala canceroasa – consumul ca atare de gutui, precum și al nectarului (care trebuie să includă și coaja) obținut din aceste fructe are efecte excepționale în tratarea acestei teribile maladii. În anul 2004, cercetătorul nipon Kanematsu Sugiura a demonstrat științific faptul că anumite substanțe conținute de gutui (în special vitamina B17) ajută la distrugerea celulelor maligne, fără a le afecta pe cele normale.
– Enterită, enterocolită – un litru – un litru și jumătate de decoct de gutui băut zilnic elimină sau ameliorează simțitor aceste afecțiuni. Gutuile rase și amestecate cu miere, cîte jumătate de kilogram pe zi, combat foarte eficient colita de fermențatie. În Anglia, decoctul de gutui este folosit chiar contra hemoragiilor intestinale.
– Colon iritabil, ptozarea intestinelor – sucul de gutui, din care se consumă cîte o jumătate de litru pe zi (eventual în combinație cu sucul de mere), are efecte tonice remarcabile la nivelul intestinelor. De asemenea, rase și consumate cu miere, gutuile au efecte antiinflamatoare, fiind un remediu surprinzător de eficient pentru persoanele care au colonul iritabil.
– Senzația de greață și greutate în stomac dimineața – se consumă dimineața, pe stomacul gol, un sfert sau o jumătate de gutuie, neîndulcita. Are un gust destul de neplăcut, însă este neîntrecut ca remediu antivomitiv și ca stimulent al digestiei.
– Hemoroizi – se consumă dimineața și seara cîte o gutuie cu tot cu coajă, rasă și amestecată cu miere. Are efecte ușor laxative, astringente (oprește sîngerările) și antiinflamatoare. Extern, se folosește o soluție obținută din semințele acestui fruct: sîmburii a două gutui se strivesc și se pun la macerat într-un sfert de pahar de apă, de seara și pînă dimineața, cînd soluția se filtrează. Cu preparatul obținut se fac comprese care se pun pe zona afectată. Dacă este posibil, se pot face și clisme, cu o pară de cauciuc.
www.formula-as.ro
