Gregorian Bivolaru – prin victoriile sale reputate în Suedia, una din țările cele mai tolerante cu străinii – devine, din stigmatizat, victimă a sistemului judiciar român, care în cam toate cazurile cu răsunet în presă a eșuat și a dat de înțeles că este subordonat politic.
Indiferent ce va mai face Gregorian Bivolaru, va deveni intangibil pentru că adepții săi, dar și documentele care îi dau statutul de refugiat, vor ține la distanță orice demers al autorităților române de a-l aduce în fața justiției din țară.
De 16 ani, numele lui Gregorian Bivolaru circulă, iar legenda sa – legată de fapte nu tocmai acceptate de mentalitatea autohtonă – a ajuns din exemplu negativ, cel al unei victime prigonite.
Bâlbele și show-ul pe care le-au făcut polițiștii, jandarmii și procurorii, în martie 2004, denotă lipsa de profesionalism și de colaborare între instituții.
De imagine au profitat avocații, unii dintre ei chiar adepți ai Mișcării de Integrare Spirituală în Absolut.
Penibilul împrejurărilor în care a fost prins Gregorian Bivolaru, cu perucă pe cap, s-a transferat asupra autorităților, care l-au adus în București cu mare pompă, de la Nădlac, graniță pe unde vroia să treacă în Ungaria.
Audierea din seara de 29 martie 2004, solicitarea de arestare a lui Bivolaru formulată de către Parchetul Curții de Apel București, nu dădeau semne că acest caz s-ar finaliza în favoarea lui Bivolaru.
Gregorian Bivolaru a fost acuzat că, folosindu-se de calitatea de profesor de yoga și abuzând de influența aceasta, a întreținut acte sexuale și perversiuni sexuale cu o minoră, cooptată în practicarea cursurilor yoga în cadrul mișcării.
Potrivit unui comunicat al Parchetului Curții de Apel București, în perioada 2002-2004, Gregorian Bivolaru a abuzat de influența „ce derivă din organizarea și desfășurarea unor cursuri specifice, a întreținut în mod repetat acte sexuale și de perversiune sexuală cu o minoră, cooptată în prealabil ca practicantă a cursurilor yoga, în cadrul MISA”.
Judecarea recursului yoginului împotriva arestării sale a debutat cu probleme procedurale care s-au ținut lanț, până la punerea în libertate a lui guru Bivolaru, ca o ironie, chiar de 1 aprilie 2004
La o lună și jumătate de la eliberarea lui Gregorian Bivolaru, cazul bătea pasul pe loc, avocații săi folosind orice mijloc legal pentru a-l ține departe de instanța care ar fi putut dispune arestarea lui. Mai mult chiar, avocații au făcut abuz de drept, recuzând instanță după instanță, fără argumente legale, ci doar invocând supoziții de natură politică.
Cert este că aceste demersuri avocățești au enervat și au generat o presiune uriașă pe acest caz, precum cel al lui Miron Cozma – factor de stres în orice pușcărie, motiv pentru care mai bine îl faci scăpat.
Între timp, Bivolaru se volatizează, poliția neștiind pe ce drum a luat-o, iar în iunie 2004 îl dă în urmărire.
Gregorian Bivolaru este trimis în judecată în luna august a aceluiași an, rechizitoriul făcând referire la un raport de evaluare realizat de psihologul criminalist Tudorel Butoi, în cazul yoghinului, care arată că practicile „pot fi circumscrise unui abuz de autoritate” asupra fetelor minore, victime ale lui guru.
Conferențiarul universitar doctor Tudorel Butoi, psiholog criminalist, a constatat că actele materiale desfășurate de Bivolaru „au creat o stare certă de aservire a părților vătămate Mădălina Dumitru, Arabella Mureșan și Ilinca Simionescu”. Mecanismul generator al acestei stări s-a realizat „subtil și gradual, prin schimbarea valorilor (lesbianismul este prezentat ca iubire și joc nevinovat al părții vătămate Dumitru Mădălina cu învinuita Farcași Maria Mirona)”.
Totodată – susținea profesorul Butoi în raport – aservirea a fost indusă „prin cultivarea sugestiv-persuasivă de către Bivolaru a valențelor sexualității, cu exacerbarea voluptății hedonismului erotic”.
De asemenea, a rezultat că practicile utilizate de Bivolaru în activitatea sa infracțională „pot fi circumscrise unui abuz de autoritate” exercitat de guru față de cele trei fete „prin folosirea calității declarate de «profesor» și «mentor spiritual» în cadrul cursurilor de yoga organizate de Mișcarea de Integrare Spirituală în Absolut”, arăta psihologul criminalist.
Ca atare, susțineau anchetatorii, „aservirea și abuzul de autoritate exercitate de către Gregorian Bivolaru în raporturile cu cele trei minore generează o stare de pericol concretizat în: modificarea personalității minorelor către perversiuni sexuale, dezinserție socială, refuzul familiei și autorității sub orice formă, a disciplinei și interiorizării normelor social-morale și juridice, anihilarea inițiativelor personale și polarizarea prioritară pe consumarea hedonistă a actului sexual orientat pervers”.
În aprilie 2005, Gregorian Bivolaru este reținut în Suedia, după ce s-a prezentat la Biroul de imigrări, unde liderul spiritual al MISA a cerut azil politic în acest stat.
Ministerul Justiției – condus de fostul lider al Asociației pentru Apărarea Drepturilor Omului – Comitetul Helsinki, Monica Macovei, care a reclamat încălcarea drepturilor lui Bivolaru și ale adepților MISA, cere extrădarea yoginului.
Între timp, în august 2005, Oficiul suedez pentru migrație a respins cererea de azil politic a lui Gregorian Bivolaru, dar el a contestat această decizie.
Guvernul suedez se pronunță asupra extrădării lui Gregorian Bivolaru. Yoginul nu este vinovat, în opinia judecătorilor din Suedia, astfel că, în octombrie 2005, el este eliberat.
Bivolaru rămâne în Suedia, fiind solicitant de azil politic. Yoginul a susținut că a fost persecutat în România, în cadrul anchetei în urma căreia a fost acuzat și trimsi în judecată, în lipsă, la Tribunalul Sibiu.
Respingerea cererii de extrădare formulată de Ministerul Justiției nu a avut nici o rezonanță în rândul guvernanților români, cu atât mai mult cu cât se confirma posibilitatea acordării azilului din motive religioase sau politice pentru Bivolaru.
Ultimele cereri de azil politic din partea românilor s-au înregistrat în 1990, în timpul și după mineriada din acel an, când ortacii lui Miron Cozma, liderul Văii Jiului, au năvălit în București, devastând tot ce au găsit în cale. Ei au avut ca misiune împrăștierea demonstranților adunați în Piața Universității, considerat „Kilometrul zero” al democrației, manifestanții fiind împotriva puterii de atunci.
În 30 decembrie 2005, Gregorian Bivolaru a primit dreptul de rezidență permanentă în Suedia, având statut de refugiat, ceea ce prin legea suedeză este echivalent cu statutul de azilant.
Prigonirea din martie 2004 a lui Gregorian Bivolaru a început în baza unor rapoarte ale Direcției de Informații a Ministerului de Interne (UM 0962), Serviciului Român de Informații (SRI), a sesizărilor „repetate” ale cetățenilor și articolelor mass-media.
De la fuga lui Bivolaru, din iunie 2004, aceste structuri informative nu au mai dat semne că le interesează clarificarea legalității mișcării condusă de guru, de altfel toate autoritățile intrând într-o stare de letargie în această privință.
Întrebări precum cine l-a ajutat pe guru să treacă ilegal granița, cine l-a favorizat ascunzându-l în perioada de la eliberare până a părăsit România – rămân fără răspuns, ca multe altele legate de personaje controversate, intrate la un moment dat în colimatorul sistemului poliție-parchet-instanță.
(Comentariu de Lucia Efrim)
