GURA HUMORULUI (V). Vechiul oraș Gura Humorului a fost transformat în cenușă, în urma incendiului devastator din 11 mai 1899, când au ars peste 400 de case și anexe lor. Incendiul a izbucnit într-o zi de joi, în jurul orei 13,00, „în șopronul locuitorului Gerschon Scahachter, din centrul orașului, unde două femei ce spălau rufe fierbeau rufele într-un cazan și, în 15 minute, datorită vântului puternic, întreg orașul a fost cuprins de flăcări. Printre altele, a ars Oficiul poștal și telegrafic, ceea ce a făcut ca orașul să fie izolat. Primele știri au sosit de la oficiul telegrafic din Păltinoasa, care a alertat pompierii din Câmpulung Moldovenesc, Ilișești, Suceava, dar focul cuprinsese deja întregul oraș. Neatinse de flăcări au rămas biserica ortodoxă, casa parohială ortodoxă și locuința silvicultorului Fondului Religionar. A mai putut fi salvată biserica armenească, deși începuse să ardă. Cu eforturi extrem de mari au fost salvate actele funciare ale Judecătoriei și ale Percepției din clădirile în flăcări. Au fost distruse de foc clădirea Căpitănatului, poșta și telegraful, precum și celelalte clădiri publice”.
„E aici în adevăr o „gură”, o căldare ferită între înaltele dealuri împădurite, un golf de vale între înălțimile de brad și fag. Puține așezări vor fi având un loc așa de prielnic, de sănătos și de plăcut. Dar Israel rătăcitorul n-a știut să folosească bine aceste daruri. Căci ale lui sunt mai ales acele câteva strade și ulicioare drepte, împănate cu clădiri mai mari, ce poartă scutul cu pajura stăpână, care fac la un loc „Gurahumora” al străinilor. Sărbătoarea a curățit stradele: prăvăliile sunt închise în față, dar negustorii, cari înșală astfel și pe Iehovah, își fac daraverele pe furiș și „Herr Goldner” (vizitiul evreu, tocmit de Nicolae Iorga, la Solca, pentru o călătorie la Gura Humorului – n.n.) știe aceasta și cumpără ca într-o zi de lucru. Trec femei foarte gătite, domni în cilindru și pălărie tare, și iar naționaliștii intransigenți cu perciuni lungi, caftane de mătasă neagră și „ștreamăle” de coadă de vulpe.
Domnul Goldner e foarte vesel: întreabă pe cutare negustor gros și mulțămit dacă e adevărat că toți Evreii din „Gurahumora” s-au umflat, cercetează dacă în acest orășel, unde el vine așa de des, „sunt mulți Evrei”. Și ei nu se supără de ce zice bădăranul cu căciula spartă și cu trei rânduri de peteci la genunchi – pentru ca să nu vorbim decât de genunchi. „Da,. Mulți Evrei!”. „Aici, mă rog, nu este nici-o boală”.
Spre capătul celălalt, sunt tot case creștinești: Românii sunt destui în Gura-Humorului, și ei au frumoasa biserică nouă, în care slujește părintele Brăileanu, un bun bătrân, care cunoaște și iubește România și nu-și ascunde părerile. Dar pe aici sunt tot Nemți meșteri, cu case curățele, înflorite de flori și de copii și de iconițe și altarașe catolice. Coșarul are un adăpost ca un cuib de poet amorezat. Multe case evreiești însă, și stradele sunt de o nespusă murdărie noroioasă.
La stânga, pe o muchie de deal, e satul șvăbesc. Iar înainte, drumul de țară, cu hopuri sălbatece și podețe șubrede, duce peste apa Magherniței și peste ape pâraie limpezi, printre culmi și rostogoliri de pietricele, spre muntele Pleșul, trecând prin Humor”[1].
În 1908, a fost înființată o nouă școală publică, cu 91 școlari, dintre care 48 evrei. În 1927, școala a avut 636 elevi.
În 1911, „o tovărășie de țărani din Umor, cu Ardelean și Netea în frunte, a voit să dea oferta cu 3 coroane și 45 creițari la metru pentru manipulația lemnului din Humor… Peste câteva zile, Schapira capătă manipulația”[2].
Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, câțiva coloniști germani din Gura Humorului ucid familia comerciantului evreu Erler. În 1916, Gura Humorului a fost ocupată și devastată de trupele rusești, care au pârjolit 120 case și dughene.
În 1931, trei străzi din Gura Humorului purtau numele unor fruntași evrei: Israel Ellenbogen, Avraam Fischler și Leib Schattner.
Deportarea evreilor humoreni, 2.945 de evrei, din care aveau să se mai întoarcă doar o sută, s-a făcut în 10 octombrie 1941, în Transnistria murind și fruntașul orașului, Even before Herzl, the Zionist longing existed and old Jews traveled to the Holy Land in order to die there.Feiwel Laufer, și doi tineri, Moscovici și Hersch Geller, care au fost uciși de germani. În anii războiului, peste 110 de case din Gura Humorului au fost distruse, 360 au fost grav avariate, iar alte 640 doar avariate ușor.
[1] NICOLAE IORGA, Neamul românesc în Bucovina, București 1905, p. 51, 52
[2] REVISTA POLITICĂ, nr. 21/1911, p. 10