GURA HUMORULUI (III). În 1867 Gura Humorului a devenit, datorită pieței sale, un orășel, ridicat, în 1893, la rangul de reședință de județ pentru 12 sate. Orășelul și cele 12 sate aveau împreună 2.703 locuitori; în 1869, 2.539; în 1880, 2.959; în 1890, 3.502; în 1910, 5.320; în 1927, 4.393; în 1941, 5.883.
În 1869, a fost construită sinagoga evreiască, din vecinătatea bisericii armenești, pe drumul care duce la Mănăstirea Humorului.
Orășelul se afirmase, deja, drept interesantă stațiune balneară, printre oaspeții săi aflându-se, în vara anului 1875, scriitorul berlinez Carl Emil Franzos (1868-1904), care și-a descris sejurul la Hotelul Schapira în cartea sa „Micul Martin” (Der Kleine Martin”), publicată la Berlin, în 1896.
Cele mai vechi familii evreiești din Gura Humorului sunt cele ale morarilor Kissman, Scharfstein, Berl și Chaim Schieber, Jucki Braun, Popper, Gottlieb, Fischer, Schlesinger, Greiner, Anhauch, Kreindler, Schapiria , Wagner, Adelesberg și Wiznitzer. Cele mai bogate și mai importante familii erauThe families, Kleinberg, Kahn and Schieber were among the most prominent in the city. Kleinberg, Kahn și Schieber.
În 1869, s-au pus bazele învățământului la Gura Humorului, deschizându-se o școală elementară de băieți și fete, cu doi profesori și 249 școlari înscriși, școala fiind frecventată de doar 93 copii, dintre care 69 germani și evrei, 15 români și 3 armeni.
Prima bancă românească de credit din Bucovina a fost înființată la Gura Humorului, în 1876, de preoții Simion Cobilanschi, Onufrei Mironovici și Gavril Pașcovici, dar menirea ei avea să fie alterată după vreo 18 ani de funcționare, când cei trei preoți, mult prea lacomi după averi lumești, o vor transforma într-o bancă de tip cămătăresc, violent contestată în spațiul românesc de după anul 1900.
Biserica sfinților Mihail și Gavril din Gura Humorului, care deservea comuna bisericească Gura Humorului, Bouri, Vârvata și Codru, a fost construită între anii 1876-1883, până atunci târgușorul beneficiind de slujbele din biserica mănăstirii Humorului. În 1907, paroh era Ambrosie GRIBOVICI, născut în 1864, preot din 1892, paroh din 1906, iar cantor, din 1903, Ioan PORIUC, născut în 1878.
În Gura Humorului a funcționat o școală germană de băieți, cu 6 clase, din 1873, școala germană de fetițe, tot cu 6 clase, fiind deschisă în 1885. O școală românească, cu 2 clase, a fost deschisă în 1905, cea din Bouri, tot nemțească, dar cu o clasă, funcționând din anul 1862[1].
În 1886 a început construcția căii ferate Hatna-Câmpulung, cu stație în Gura Humorului, fiind finalizată în 1888. Calea ferată Câmpulung-Valea Putnei a fost dată în folosință în ianuarie 1901, fiind extinsă până la Vatra Dornei în octombrie 1902. Tunelul Mestecăniș, lung de 1.621 metri reprezintă opera inginerească a inginerului evreu Emanuel Ziffer.
„Humorul se întinde de-a lungul ambelor laturi ale șoselei de țară, pe-o distanță însemnată; totodată, se răsfiră el de-a latul său, și anume pe partea sa despre nord. Regiunea aceasta cuprinde locuințele meseriașilor, ale industriașilor și economilor din opid.
Spre partea sudică, adică despre râul Moldova, lățimea sa este neînsemnată și anume din cauza conflictului cu apa.
Întreg orășelul este situat pe șes, numai în regiunea sa cea nordică o parte din case și livezi se urcă pe coasta muntelui.
Șesul său cel gol, despre apa Moldovei, se întinde până la râu, pe o distanță de câteva minute în curmeziș. Acest loc se servește de păscătoare (imaș, rât, toloacă) și constă dintr-un prundiș neted.
Trecând peste toloaca aceasta, ajungi la râul Moldova, care spală talpa munților din dreapta sa, făcându-și, ici, colea, loc pe sub rădăcinile brazilor și fagilor, ce acopăr culmile și coastele munților, până jos, la șesul râului.
Poporațiunea Humorului este tot așa de amestecată ca și în celelalte orașe și orășele din Bucovina. Clădirile sale constau din case partere, cele mai multe de-o culoare foarte albă, adică necolorate, ci numai date cu var.
Trei biserici frumoase de piatră, respectiv de cărămizi, își ridică cupolele lor deasupra celorlalte edificii și se văd dintr-o depărtare însemnată.
E, într-adevăr, o plăcere a privi la curățenia stradelor și a caselor, cari formează spalirul cel lung, de ambele părțile șoselei. Albeața pereților și verdeața șaluziilor mai multor case căuzează un aspect plăcut și atrăgătoriu.
Fiind Humorul situat, îndată cum intri în munți, pe un șes neted, de-o lățime destul de mare și de-o lungime care ajunge de-ncoace de Câmpulung, e orășelul, ca și împrejurimile sale, dominat de-o climă purure proaspătă, prin urmare plăcută și învioitoare, o climă mijlocie, de munte și de țară.
Ieșind din Păltinoasa și năintând cătră Humor, despre ost, spre vest, treci prin țarinele sale, cele acoperite de feliurite semănături și adăpate de pârâul Bucovăț, carele, nu departe de Humor, se revarsă în Moldova. Pe gârla aceasta, se află o moară, construită după un sistem din cele mai noi. Nu vorbesc mai departe despre moara aceasta, fiindcă-mi lipsesc cunoștințele tehnice. Ceea ce m-a interesat mai mult este o scaldă cu duș, alcătuită cu multă îndemânare de la vale de moară…
Pe lângă scalda cu duș de la moară, are și râul Moldova locuri potrivite pentru scăldare, pe toată distanța sa de lângă Humor…
Humorul este o stațiune excelentă pentru a-și petrece timpul feriilor în el și-n jurul lui și a face scalde atât în râul Moldova, cât și la dușul perfect de sub moară. Inteligența de acolo are o casină foarte bine adaptată și-o popicărie tot atât de îndemânatecă”[2].
[1] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1907 p. 97
[2] VASILE BUMBAC, Schițe de escursiuni făcute prin Bucovina în feriile de vară ale anului 1888, în Revista Bucovinei, Anul IV, nr. 4 / 15 Februar 1889, pp. 10-12