Gunoiul de sub preș

Bineînțeles, nu puteam rata ocazia de a-l vedea pe Totti pe viu, așa că am sacrificat a doua repriză a Stelei la Villarreal. Adică exact aia în care a început să joace, după ce îi ajunsese cuțitul la os, la fel ca în meciul cu osmanlâii. De ce se întâmplă așa, nu eu sunt în măsură să spun. Egalarea reușită devreme o punea într-o poziție privilegiată pe Steaua, avea timp să mai dea unul, fără a conta un gol primit. Numai că Tamaș, care e fotbalist printre ai noștri, și-a arătat din nou limita pe faza defensivă, adică aia de bază. Două cartonașe galbene primite pentru același tip de infracțiune, ținerea adversarului care îl depășise, cu mențiunea că a doua oară s-a pripit, a fost un fel de fault în atac! Pentru că lovește bine mingea, asta nu i-o poate lua nimeni, Tamaș rămâne competitiv pe fază ofensivă, la șuturi, centrări, mingi în adâncime. Din păcate pentru el, nici condiția fizică nu-l ajută pentru o eventuală avansare a sa în linia de mijloc. Însă chiar și așa, cu jumătate de normă, e util în destule meciuri. Până la urmă, Steaua a primit golul care nu însemna nimic, problema fiind că n-a putut forța calificarea în inferioritate numerică. Acea așa-numită ocazie a lui Golubovic a fost o încercare de a specula o minge trimisă slab acasă. Cu puțin noroc, putea ieși golul primăverii europene, care ascundea gunoiul sub preș.
Revenind la meciul Astrei, am fost surprins de publicul neașteptat de numeros, în special rapidiști. Chiar și în galeria Romei, pe lângă două-trei steaguri tricolore, era un banner cu „Salvați Rapidul”, dar asta nu i-a împiedicat pe unii de-ai noștri să scandeze din când în când o înjurătură în italiană. La atât îi duce pe unii capul. Pe teren, Roma nu s-a lăsat dominată, deși era împănată cu rezerve, iar la Totti n-am putut observa decât modul în care atinge mingea, specific fotbaliștilor născuți, nu făcuți. Altfel, atmosfera și miza n-au fost de natură să-l stimuleze, mai ales la vârsta lui. În ceea ce-o privește pe Astra, o multitudine de pase greșite, unele de gâgă, cel puțin Lovin merita iarăși schimbat din prima repriză. Alibec este o combinație de talent cu miserupism, mult teatru și cât mai puțină muncă. Caracterul probabil că îl va împiedica să-și împlinească potențialul, el primind a doua șansă la 26 de ani, la Steaua. Drumul spre vest îl știe, doar a fost jucătorul lui Inter, fără a răzbi însă la seniori. Calificarea a fost îngăduită de cehi, în celălalt meci, cu o răsturnare de situație care ține de miracol. Și, taman pe dos, gunoiul n-a mai putut fi ascuns sub preș.