Grosso modo

Ca să înțelegem de ce a câștigat Italia ar trebui să apelăm la subtilități mult prea vagi pentru biata noastră putere de înțelegere. De ce execuția lui Zidane (execuție – în sens fotbalistic) a sărutat de două ori bara, găsind vreme să maculeze delicat fecioria porții italiene, în timp ce execuția lui Trezeguet a ales lumea de dincoace de linia porții?! La asemenea dileme ne aranjăm cel mai bine cu “așa a fost să fie”.
Mai bine să privim în mare, adică grosso modo. Italia a avut oameni autentici începând din poartă, trecând prin defensivă, la mijloc, și mai puțin în atac, însă aici a avut mereu de unde alege și compensa astfel lipsa unui Paolo Rossi cu abnegația fiecăruia. Peste toți au mai răsărit de niciunde încă vreo câțiva. A fost o lună de vis pentru acest Grosso, pentru acest “oriundo” Camoranesi, singurul care molfăia cuvintele la intonarea imnului, dar mai ales pentru acest incalificabil Materazzi. În ceea ce-l privește, aș interpreta grosso modo ca grosier, din topor. Materazzi este ceea ce se cheamă un huligan al fotbalului. N-are nimic sfânt, am mai spus-o deunăzi. Cea mai mare gogomănie pe care a enunțat-o Grădinescu la acest Mondial a fost cea că Materazzi este foarte iubit de suporterii lui Inter. Pe orice forum de fani interiști găseai dispreț pentru brutalitatea sa și luări peste picior pentru intervențiile sale idioate, unele devenite celebre, precum acel autogol de la vreo 40 de metri din meciul Empoli. Nota bene, unicul gol al partidei, în minutul 92! Dar acest turneu final ar fi putut fi al său, și-ar fi putut atrage un nebănuit capital de simpatie. Paradoxal, titularul Nesta n-ar fi putut avea niciodată aceleași reușite în ofensivă. Și tocmai la spartul târgului Materazzi își dă din arama pe față. Ce caracter (dar și ce creier?!) trebuie să ai pentru a-i arunca vorbe mârșave unui om adulat de o întreagă planetă, tocmai în seara în care acesta trăgea cortina în urma unui spectacol de gală?!
În plus, Materazzi își pune în pericol propria integritate fizică. Oricând se poate găsi un descreierat capabil de un gest extrem numai pentru bănuiala că s-ar fi legat de originea musulmană a lui Zidane. În ciuda aparențelor, nu scap din vedere nici gestul lui Zidane, dar în privința lui prefer să nu arunc cu piatra. Fiindcă și sentimental și rațional înclin spre el. Ceea ce a făcut Materazzi n-aș fi făcut niciodată, în schimb ceea ce i s-a întâmplat lui Zidane mi s-ar fi putut întâmpla și mie. Cu toții avem ceva sfânt care nu poate fi călcat în picioare de ticăloși fără minte. Uneori cauza este esențială, alteori efectul este disproporționat. Și fiecare vedem lucrurile în felul nostru. Eu așa le-am văzut, regret dacă n-am fost pe placul unora dintre dumneavoastră.