Imagine cutremurătoare. Zeci de femei, bărbați, copii se agită, la marginea unei localități, printre resturile aruncate într-o groapă de gunoi. Toți culeg cu disperare dintre mizerii de proveniență multiplă, atenți la dexteritatea de culegători a celor de alături, să nu rămână în urmă, să nu piardă startul, niște cutiuțe, niște etichete pe care le îndeasă grăbiți în sacoșe sau în sân. Sunt resturile expirate ale unor depozite de alimente. Sunt bune, proclamă un bărbat slab ca o muchie de cuțit. Le dau copiilor, ce dacă sunt expirate? – spune crispată o mamă care răscolește cu vârful piciorului în mormanele de gunoi. Decât nimic, mai bine mâncare expirată!
Imaginea aceasta, crispată și lividă ca fața unui cadavru extras din mâl, poate face înconjurul lumii vorbind despre România. De ce să mai cheltuiască milioane de euro ministresa Turismului, veche și viitoare (m-am hotărât să nu mai scriu nume pentru a-mi proteja dezgustul și pentru a menaja sila unora dintre cititorii mei), de ce să mai cumpere spații de emisie în cele mai faimoase televiziuni ale lumii? Această imagine va fi preluată gratis și este cât se poate de convingătoare. Popor european, pleznind de sănătate, prosper și democrat. Țară cu peisaje mirifice. Hrană ecologică la pachet, culeasă direct din frigiderul gârlelor și maidanelor.
Asociind aceste secvențe cu unele de pe strada mea din sectorul unu al Capitalei, în care câțiva bătrâni matinali iau la rând gheenele de gunoi în căutarea unor resturi alimentare, putem încropi o reclamă pentru miile și milioanele de turiști care se vor înghesui să guste frumusețile mirificei noastre patrii. Veniți s-o vizitați pe Nadia Comăneci! E drept că n-o s-o prea găsiți, marea fostă sportivă locuind în America. Veniți să dați mâna cu Hagi, cel cu piciorul fermecat! Păcat însă că și el e cam plecat, afacerile lui învârtindu-se mai mult prin Turcia.
Oricum, printre aceste gunoaie, printre aceste resturi putrezite între grinduri, de unde mulți amărâți își încropesc micul dejun și prânzul și mereu absenta masă de seară (așa recomandă medicii, ca hrana de la cină s-o dai dușmanilor), între aceste peisaje care put veți selecta, cu un pic de răbdare, și țara cu plauri și nuferi a lui Sadoveanu. Răbdare. Land of choise!
Ziariștii se pierd în fleacuri. Fleacul ciuruirii a peste cinci milioane de alegători care au avut neinspirația să nu se lase cumpărați cu o pufoaică. Alții, imaginile din groapa de gunoi sunt grăitoare, s-au lăsat cumpărați cu două franzele și un chil de ulei. Ce e rău în asta? Au trăit relativ bine o zi. E puțin o zi din viața unui om? E puțin ca o zi să stai acasă ca belferul și să nu mai cauți în groapa cu gunoi? Sunt alegătorii adevărați ai nației noastre viguroase și prospere. Ceilalți, niște netrebnici, ca și găozarii de jurnaliști (nu toți, că și ei sunt împărțiți în două), ca și needucata de Doina Cornea, ca și jegoșii de parlamentari liberali care n-au înțeles că testamentul Brătienilor era altul și prevedea autodizolvarea patriotică în brațele singurului ”bărbat viril” din această țară, cum scrie, umedă de emoție, o jurnalistă identificabilă prin amănuntul crispat al gurii tăiate oblic. Ziariștii se pierd în fleacul furtului, mă rog, ordinar, al alegerilor. Mare brânză! Și ce dacă n-au putut vota la Paris cinci inși pe secundă? Și ce dacă unii au votat ceva și a ieșit altceva? Astea-s subiecte, păsăricilor și țigăncilor să nu zic eu de care? Căutați adevăratele subiecte în liniștea și reconcilierea patriei! Păi parcă liniștea aduce nefericire? Nu aduce. După câștigarea alegerilor de cine trebuie și cum trebuie s-a ajuns la concluzia că liniștea e bună. Așa că, vorba ceea, ciocul mic. Avem de achitat cea mai înspăimântătoare datorie externă, trei generații trebuie angajate de aici înainte la acest efort patriotic, puneți-vă pe răbdat și muncit, fiindcă patria e pe mâini bune. Aceleași care ne-au adus aici unde suntem. Adică în groapa cu gunoi.
