Cu lacrimă de prieten, Mihai Sultana Vicol a scos de sub tipar, la doar câteva luni după regretabila dispariție a lui Grigore Vieru, o carte care conturează efigia poetului tribun care spunea că “Basarabia este un copil înfășat în sârmă ghimpată”.
Un strigăt acuzator
Cartea, care este geamătul unui proiect neîmplinit, așa cum scrie autorul, “din varii motive” (amânări succesive determinate de starea de sănătate a poetului basarabean, “internări în spital, recuperări pe la diferite sanatorii…”, dar și de agenda sa supraîncărcată care-l purta dintr-un loc în altul ca “invitat la manifestări literare, festivaluri de poezie, lansări de carte…”), proiect care viza un volum-interviu, cu destăinuirile celui care reprezenta un simbol al renașterii naționale românești din Basarabia, este un strigăt acuzator care înfierează o moarte provocată.
Un asasinat în sensul în care atacurile întețite la adresa lui Grigore Vieru și tracasările la care era supus i-au fost fatale în conjugarea cu spaima și emoția provocate de un accident de automobil.
O inimă slăbită de hăituiala asasinilor morali
Mihai Sultana Vicol o spune franc, într-un capitol intitulat “Asasinii lui Vieru”, și prezintă o serie de extrase dintr-o publicație ostilă poetului tribun care conturează o atmosferă extrem de tensionată.
Poetul, care, așa cum spune autorul cărții, “a avut în sânge de la naștere românismul”, supus unor concertate atacuri de denigrare, a sfârșit într-un “accident stupid”, dar moartea lui a avut, ca o cauză adâncă, o inimă slăbită de hăituiala “asasinilor morali”.
“Trebuie spus de la bun început – accentuează Mihai Sultana Vicol – că poetul a murit cu inima încărcată de supărare, niște netrebnici, asasini morali, l-au numit «spion român» și «terorist»”.
“Neamul românesc – scrie el – a pierdut un reper moral, un român exemplar, o voce profundă a liricii românești, apropiată poeziei eminesciene”.
Basarabia, la răscruce de istorie
În textul de încheiere (care-a fost publicat în cotidianul “Crai nou” după înmormântarea poetului) Mihai Sultana Vicol povestește cum au venit oamenii să-l conducă pe ultimul drum “uniți de o durere care îi apără de ură”.
“Basarabia – spunea el profetic în materialul publicat la data de 23 ianuarie a.c., deci cu mult înainte de evenimentele dramatice care au urmat alegerilor parlamentare din Republica Moldova – se află la răscruce de istorie: Grigore Vieru le arată fraților noștri de acolo, din ceruri, calea cea dreaptă”.



