Din prima zi a vieții sale, greva parlamentară marca PNL-PSD-PC s-a botezat banal protest. De fapt, în absența unor precedente locale (a fost ceva în timpul lui Văcăroiu, dar nu a ținut) sau externe consacrate, cele trei partide au inventat un hibrid, greva pe sărite.
Aleșii opoziției vor elimina ședințele în plen, în comisii și ale conducerilor Camerelor din meniul zilnic și vor „mânca” doar pe alese, la masa moțiunii de cenzură, a alegerilor anticipate, a contestărilor la Curtea Constituțională, a tratatelor internaționale importante, plus cu un desert de deplasări externe alese pe sprânceană. De asemenea, își păstrează infrastructura și banii. Pe care s-au jurat că îi vor dona pentru cauze bune. Este ca o legare cu cătușe căptușite și cu cheia păstrată la îndemână.
Opoziției i-a lipsit curajul (cu mare doză de irațional) de a recurge la un protest inedit, total (măcar simbolic, de câteva zile) și a ales, pământean, o acțiune călduță, fără riscuri, din care să tragă foloase. O situație de „și cu slănina în pod, și cu buzele unse”. A lăsat coaliția să joace de una singură, pe un teren în care, oricum, nu avea cum să câștige. Sau să i se permită să câștige. Este și o recunoaștere oficială a neputinței. Va merge să joace, în deplasare, în colegii, unde va pregăti voios și energic campaniile electorale. Și se va întoarce la frecventarea „centrului” doar în starea de „punct ochit, punct lovit”.
Partidele puterii rămân să se legene în rutina sigură a unei mașinării de vot fără de surprize și doar unele diferende (poate) cu UDMR, dar care nu ar schimba în final ecuația votului, ar putea aduce perturbări. Poate vor mai prinde voci „contra” unii din UNPR sau de la minorități.
O situație de scurt-circuit este însă la Senat, unde PDL a pierdut doi senatori și unde cvorumul de ședință atârnă de un fir de păr. Aici PDL trebuie să se opintească din greu să-și recupereze „pierduții”, dar și să impună o disciplină de fier a prezenței, ceea ce înseamnă că miniștrii – senatori trebuie să bată în fiecare zi drumul la Senat. Îl vedeți în fiecare zi pe Cristian Diaconescu la Senat?
Astfel, unul dintre efectele ironice ale grevei pe sărite este că Parlamentul, de nevoie, ar putea ajunge un bastion al stricteții în folosul nației. Pe Vasile Blaga îl așteaptă zile grele, căci va trebui să facă și „poliție”, și diplomație. Chiar și la Cameră, unde situația este mult mai lejeră, deputații PDL stau sub tăișul sancțiunilor, de care unii însă nu prea par să se sinchisească.
Protestul echivoc al opoziției, lipsit pe alocuri de moralitate (Cum se numește cel care beneficiază de facilitățile statutului când trage chiulul?) îi aduce foloase pragmatice, pentru că, și în căruță, și în teleguță își pot vedea harnic de interesele electorale arzătoare. Lui PDL&comp., lăsate în offside, le rămâne doar să sufle a pagubă în flacăra parlamentarismului (pentru întreținere).
Ideea de parlamentarism nu are de câștigat de pe urma nici unora. Să o animi cu cântece de sirenă în ceasul al 25 lea e curată amăgire.
Indira Crasnea, indira@mediafax.ro