Cinci portrete extraordinare – doica, mama, tatăl, sora și guvernanta – „pentru o autobiografie pe care nu o voi scrie niciodată“, așa cum spune autorul. De fapt, prin intermediul persoanelor care l-au insotit,Gregor von Rezzori (născut în anul1914) își povestește prima parte a vieții, petrecută în bună măsură la Cernăuți, în Bucovina, magnifica provincie de margine a imperiului chezaro-crăiesc, intrată după 1918 în componența regatului român.
Reminiscențele lumii de ieri și germenii brutalei lumi viitoare
În fundalul portretelor se regăsesc, nostalgic, reminiscențele „lumii de ieri“ a lui Stefan Zweig (compatriotul cu care autorul este adesea comparat) și în același timp germenii brutalei lumi viitoare. În prim-plan, finețea psihologică, atenția pentru detalii, precizia nuanței, frumusețea expresiei dovedesc că aceste portrete aparțin deopotrivă memorialistului, scriitorului și artistului plastic Gregor von Rezzori.
„Am crescut – scrie Gregor von Rezzori – sub oblăduirea femeilor și am cunoscut, datorită lor, femeia în trei ipostaze arhetipale: prin Cassandra, maternitatea caldă, care te învăluie protejându-te; prin sora mea – care mă devansa în permanență cu patru ani și prin bunul plac al naturii – nimfa superioară, mai ușoară, mai spiritualizată, mai capricioasă și inaccesibilă; și, în fine, prin mama mea, conlucrarea labilă a tuturor însușirilor străvechi feminine: atracția senzuală – ca să-i dam satisfacție și profesorului Freud – și în același timp capriciozitatea iubitei potențiale inconstante, oscilând între tandrețe impetuoasă și pretinsa indiferență, între empatie plină de dragoste și răceala punitivă, plină de cruzime”.
Sursa: www.libris.ro
