Grecii cu VAR și fără VAR

Poate nu am reușit eu să văd, poate n-am deschis ce trebuia și nici când trebuia, pentru a mă dumiri cum mă-sa poate fi în ofsaid un fotbalist aflat cu vreun metru bun mai spre centrul terenului decât adversarul lui, fundașul din echipa cealaltă. Concret: e vorba, desigur, despre meciul FCSB – Farul și despre poziția de ofsaid fluieratădupă fix 7 minute de analiză a ceea ce se numește VAR. Între altele, nimeni nu a reușit să-mi explice de ce în restul planetei, când se trag liniile alea pentru determinarea poziției corecte sau de ofsaid, liniile sunt două subțiri, una roșie și una albastră, în timp ce la noi apare o singură bandă, lată, roșie și nerelevantă. Ne-am scumpit oare la tărâțe, caîn zicalapopulară, și am cumpărat un soft de prin paleolitic!? Ei bine, la meciul pomenit, deși fundașul era în spatele liniei de 16 metri, iar atacantul de la Farul clar în fața ei, deci nu intrase în careu, VAR a decis că era poziție de ofsaid. Nimeni n-a reușit să explice până acum limpede și pe înțelesul oricărui prost (ca mine!) de ce nasul, umărul sau o șuviță de păr te plasează în joc sau în afară jocului, iar poziția picioarelor nu! Dintotdeauna, până la inventarea sistemului ăstuia care se dovedește tot mai cretin de la o zi la alta, numai poziția picioarelor conta, iar faptul că erai aplecat cumva sau erai în fandare chiar nu conta: aveai talpa în față sau în spatele tălpii adversarului luat în calcul. De fiecare dată, grecoteiul care conduce fără nici o logică arbitrajul din România a găsit explicații și justificări ale aproape tuturor deciziilor tâmpite sau golănești luate de subordonații săi români, și de aceea sunt tare curios cum o vaexplicași pe asta. Și, desigur, dacă va trimite întreaga bandă implicată la Parchet sau la oftalmolog ori psihiatru.