Pot spune cu mâna pe inimă că am copilărit cu desenele animate, ba am și adulțit cu ele în fața ochilor. Și-acum mă zgâiesc cu o plăcere nedisimulată la desenele animate, probabil dintr-o candoare pe care făptura noastră o păstrează în adâncurile sale, indiferent de vârstă.
Am, bineînțeles, personagii favorite, precum tăurașul Ferdinand, care nu vroia cu niciun chip să lupte la stupidele coride, preferând în schimb să miroasă florile. Un poet: asta era tăurașul Ferdinand și, ca un semn suprem de dragoste pentru el, toată viața am refuzat să înghit carne de vită.
Alt personagiu animat pe care îl îndrăgesc este canarul Tweety. Pentru mine, Tweety este asemănător cu trandafirul micului prinț al lui Saint-Exupéry, cel care n-avea decât patru spini pentru a se apăra de răutățile lumii. Tweety, așa peltic și neajutorat cum este, nici măcar cei patru spini nu-i are în recuzită. Când îl văd, îmi deschid toate băierile gingășiei, și-i datorez mult pentru asta.
Din cele de mai sus reiese clar de ce găsesc inacceptabil ca un bătăuș indigest la privit, din galeria zoologică a echipei „Steaua”, să-și însușească ilegal alintul Tweety. Cine i-a permis această fărădelege? De ce opinia publică a stat cu mâinile în sân, fără să reacționeze în niciun fel? Dar Poliția ce face, doarme călare, de n-a intervenit la timp?
Probabil că justiția românească îl va face scăpat pe-acest ins, care s-a defulat caftind cu lanțul un cameraman. Dar personajul de desene animate Tweety trebuie să se constituie și el în parte vătămată și să ceară daune. Să văd atunci pe unde scoate caftangiul cămașa.
Totodată, trebuie înființată de urgență o „comisie națională de atribuire a poreclelor și alinturilor”, cu scopul de a preîntâmpina cazurile când orice dihanie își poate lua pseudonime împotriva naturii.
