Cam cât a fost weekendul de lung, ori de câte ori vreo pauză la fotbal, snooker ori handbal mă lăsa, o luam la vale pe telecomandă, ca să mai prind o știre, un meteo, o arestare, un botez, ceva… Ei bine, cum ajungeam pe TVR, mă și izbea un promo sau un anunț cum că duminică, fix la 19.30, urma să vedem „absolutely live” festivitatea de deschidere a unui eveniment numit „festival”, dar care e privit (presupun că doar la noi) ca o competiție. Deși se află la, cică, a 11-a ediție, vă mărturisesc cu deplină rușine în suflet că pân’ acu’ eu n-am auzit de numitul FOTE, căruia însă îi doresc sănătate, viață lungă și ce-o mai fi. Revin la problema mea, aia cu TVR: cu ceva mai puțin de o oră înaintea deschiderii, mi-a fost dat să aud pentru a 114-a oară că fix la 19.30 se va transmite „grandiosul spectacol de deschidere” etc. O ziceau de data asta înșiși prezentatorii atrocității numite „tragerile loteriei”, unde printre bile ți se mai bagă pe gât, de fapt în timpane, toate scursurile și căzăturile „muzicale” românești. Ca atare, dacă tot eram înfipt pe TVR, așa am și rămas, așteptând „grandiosul”, mai ales că din promo înțelesesem că Beijing, Atena, Londra vor fi făcute uitate de marii artiști/scenariști/regizori ai nației… Și-ncepe grandiosu’: mai întâi, desigur, cu o turmă de buciume în care suflă o gașcă de doamne populare, urmate la distanță mică de unii care bușeau cu bețe în niște tomberoane (așa e și butoiul meu pe care mi-l deșeartă Rosalul sâmbăta), nu, nu erau Sistem, că nu l-am văzut pe prietenul Claudiu Purcărin zis „Nașu’”, mai apoi o farfuză a prestat pe gură ceva cântare, da’ notabil era doar felul în care ținea ea, cu degetuțele-alea microfonul. Avea și „degetul eleganței”, ăla din bancul cu Bulă. Iar la urmă, niște „sportivi” s-au tras pe un mini-derdeluș cu schiuri și board-uri, unii făcând chiar și câte o semipiruetă, ușurel, să nu se accidenteze. Totul într-o penumbră vecină cu bezna. Dacă penibilul se poate ierarhiza, atunci da: penibilul deschiderii FOTE a fost de-a dreptul grandios.