Grand Slam dintr-un singur tur!

De tare multă vreme cred că nu s-a mai întâmplat ca toate jucătoarele noastre de tenis să părăsească un turneu de Grand Slam încă din primul tur, lucru care a fost mai ușor de realizat în acest debut de sezon în care pentru turul I al turneului de la Melbourne nu am avut decât 3 reprezentante, alte vreo 3 ratând promovarea prin intermediul turneului de calificare, unde nici una dintreele nu a trecut de adversare de mâna a doua (deci de valoarea lor!). Însă cu adevărat îngrijorător e că nici cele calificate n-au suflat în fața unor adversare practic… neomologate, absolut necunoscute și ocupând locuri în clasament până la care îți este greu să numeri! Comentariile de la posturileTV de profil vorbeau, cade fiecare dată în asemenea situații jenante, despre „surpriză de proporții”, „eșec neașteptat”, „înfrângere inexplicabilă”, făcându-se că n-au observat că nici în turneele premergătoare, nenumărate, de-a lungul și de-a latul Australiei, nici măcar una din „neașteptatele” noastre n-a făcut absolut nimic. De aici, o concluzie de bun-simț: fără antrenor, sau cu câte un „băiat” din ăștia din țară, care așa cum n-au fost jucători mai de Doamne-ajută, tot așa (nu) sunt și caantrenori, de unde să apară performanță? E drept și că decât cu unul a cărui echipă te droghează, poate că e mai bine fără… În sfârșit, așa cum se prezintă lucrurile în momentul actual, se pare că ne apropiem în mare grabă de momentul în care și peste tenisul nostru feminin va trebui să tragem cortină și să începem să regretăm zilele în care ne supăram când Simona Halep mai și pierdea. Oricum, pentru tenisul feminin românesc, Grand Slam-ul dintr-un singur tur pare ideal: pleci la fel de odihnită cum te-ai dus, ba și cu 80.000 de paraîn cont, bani pentru care la turnee d-alea obișnuite ai de muncit și de câștigat preț de vreo 4 tururi…