Grand faliment ieșean

Grand Hotel Traian, una dintre cele mai cunoscute vechi zidiri ieșene, edificată după planurile lui Gustave Eiffel, este în faliment. Are datorii de aproape 50 de milioane de lei, în vreme ce societatea ce-l administrează, SC Turism Moldova, întâmpină probleme similare cu încă un hotel ieșean, Astoria, și cu un altul din Botoșani. Firma a intrat în insolvență încă din 2014. La începutul acestui an s-a decis, prin sentință executorie, începerea procedurii generale a falimentului, dizolvarea societății debitoare și ridicarea dreptului de administrare.
Falimente gârlă în ultima vreme, n-ar trebui să constituie mare surpriză cele ce se petrec la SC Turism, firmă cândva de stat (cât se poate de profitabilă!) și privatizată de salariați, dacă Grand Hotel Traian n-ar fi unul dintre simbolurile ce ornează cu o anume fală istoria Iașilor. Cine-l va prelua, ce se va întâmpla cu el, ce destinație va primi? Originala clădire a fost proiectată și de Jean Eiffel, prima din România pe schelet metalic. Puțină lume știe că relația Eiffel-România nu se reduce la cele două obiective construite la noi de inginerul parizian către sfârșitul secolului XIX (podul de cale ferată de la Ungheni și Hotelul Traian), ci se continuă prin aceea că emblema Parisului și a Franței, turnul Eiffel, a fost edificat cu grinzi metalice forjate la Reșița.Inscripțiile în relief care atestă originea grinzilor se pot citit destul de lesne chiar din mersul liftului pentru vizitatori. Ar fi interesant de cercetat dacă nu cumva și scheletul Statuii Libertății de la New York, proiectat și executat de același Eiffel, nu s-a materializat tot din grinzi turnate ori forjate la Reșița…
Soluția constructivă neobișnuită adoptată pentru Hotelul Traian, adică structură metalică și pe verticală, și pe orizontală, a asigurat nu numai rezistența clădirii în timp (edificiul a trecut prin mai multe cutremure, a fost bombardat și incendiat în 1944…), ci a permis și remodelarea totală a funcționalului interior în plin șantier mult avansat. Probabil nimeni nu mai știe că, în acel punct central, chiar inima Iașiului, urma să se construiască… Teatrul Național. Așa a început șantierul: va fi teatru. Primarul Scarlat Pastia renunțase la prăvăliile pe care le avea în zonă, cedând locul pentru viitoarea mare scenă. Interesant este că s-a început construcția în 1879 – deci, cu mult înainte de incendiul catastrofal care a distrus Naționalul din Copou (1888). Urma Iașiul să aibă două mari teatre? Cel de la Copou era considerat depășit? A fost incendiat din toate cele patru colțuri odată – nici până acum nu s-a aflat de către cine și de ce… Șantierul avea să înghită sume care au întrecut net posibilitățile lui Pastia, primarul fiind nevoit să cedeze clădirea Băncii „Creditul urban”, care i-a schimbat destinația: va fi hotel.În anii refugiului la Iași din Primul Război Mondial, hotelul a găzduit miniștrii României.
La fel de importante sunt amintirile purtate de Grand Hotel Traian din lumea artelor și literaturii. Într-un singur an, 1884, în saloanele hotelului s-a desfășurat mai întâi banchetul XXI al Societății „Junimea”, cu participarea lui Eminescu și a lui Creangă. Apoi, s-a sărbătorit Centenarul Răscoalei lui Horia, Cloșca și Crișan, cu aceeași memorabilă participare. Tot în 1884 s-a petrecut un eveniment, pare-se, ignorat de istoricii literari: Caragiale n-a ales, pentru prima lectură a „Scrisorii pierdute”, Capșa bucureșteană, ci a venit la Iași și a citit la „Traian”, într-un cerc de amici. Peste câteva zile (26 oct.) va avea loc și lectura cvasioficială, în casele lui Iacob Negruzzi. Într-o aripă a clădirii a funcționat (1926) Librăria Societății „Viața Românească”; aici au fost puse în vânzare primele aparate de radio din Moldova…
Printre cei care „au tras” la Grand Hotel Traian s-a numărat și Greta Garbo (iulie 1934). Diva tocmai turnase filmul… „Grand Hotel” și se afla în plină glorie, după ce întruchipase pe ecran memorabilele roluri Mata Hari, Regina Cristina, Anna Karenina. Desigur, în registrul hotelului a semnat cu un nume oarecare – îi plăcea să întrețină misterul și practica ciudata izolare care avea să-i aducă o a doua faimă. Naționalizat în 1950, Grand Hotel Traian avea să devină sediul sindicatelor și al asociațiilor sportive ieșene, după ce, în 1944, fusese preschimbat în… atelierul central al geamgiilor. Cum sindicatul „de ramură” funcționa undeva, la cucurigu, s-a considerat normal ca aici să se preia întreaga campanie de înlocuire a geamurilor urbei (după bombardamente, nu rămăsese mai nici unul întreg).
Se pare că Grand Hotel Traian este revendicat și de cetățeanul israelian Carol Theitler, născut la Pașcani în 1924 și emigrat în 1960. Theitler mai solicită retrocedarea a trei cinematografe, precum și a altor câtorva imobile. Deocamdată, a obținut Casa Alecsandri (de unde a fost evacuat Muzeul Teatrului), precum și câteva clădiri din zonă. Încurcat de tot viitorul celui ce a fost vestitul Grand Hotel Traian, edificiu aflat în inventarele patrimoniului național…