Grafologie

O știre de presă informează că 80% dintre cele mai mari companii, trusturi și organizații din Franța, Spania, Olanda și Israel fac angajări de personal numai după analiza grafologică a scrisului solicitantului. Se zice că un bun analist grafolog poate depista, după o scurtă și sumară analiză a scrisului, circa 100 de trăsături ale personalității; o cercetare temeinică și minuțioasă urcă cifra până la 400!
Chiar om fi având fiecare dintre noi 400 de trăsături perfect individualizate? Nu-i prea mult? Se isprăvesc și cuvintele pentru definiții – dar dacă asta susține grafologia, cum s-a văzut, știință atât de apreciată, n-avem încotro și-i dăm crezare. La urma urmei, fiecare avem voce diferită, amprente digitale proprii și caligrafiem cu caracteristici proprii. Se spune că nu există, pe tot globul, două scrisuri perfect identice, după cum nici două impresiuni papilare la fel nu s-au aflat până acum.
Ar trebui, deci, să credem că grafologia, știință (empirică!) ce ține și de medicină, și de psihologie, descoperită încă pe vremea Imperiului roman, poate conduce la concluzii și revelații altfel de neobținut. Drept remarcabile și reprezentative performanțe sunt considerate portretele-mănușă dedicate lui Hitler, Freud, Marilyn Monroe, Bill Clinton, Elvis Presley. Nu intrăm în detalii; însă observăm că portretizările sunt realizate după dispariția subiectului examinat, când trăsăturile caracterologice (dacă nu chiar 400, orișicât…) erau de notorietate. Desigur, situația se schimbă radical când este vorba de investigarea grafologică a unor subiecți din alt veac, despre care se știu prea puține, ori a liderilor actualității, cu portrete publice „de serviciu”, comandate și confecționate propagandistic.
Această (recunosc) prea lungă introducere vrea să prefațeze o „repede ochire” asupra unei cărți puțin obișnuite, editată la Suceava prin strădania și la inițiativa poetului Ion Beldeanu. Este vorba despre „Autografe pentru Bucovina Literară”, volum ce înmănunchiază poeme publicate în revista suceveană între anii 2000-2009, însoțite de reproducerea grafiei originare. Nu se poate anticipa decât cu discutabilă și vinovată aproximație care dintre cele 67 de nume aflate în sumarul cărții vor rezona la fel, ori, de ce nu, și mai puternic pentru interesul cititorului, să spunem din anul 2050. Sunt antologate aici nu puține poezii întru totul remarcabile, care, fără îndoială, vor lăsa ceva urme în istoria literelor române. Despre personalitatea celor ce le-au așternut pe hârtie, acum (adică, atunci) celebri sau uitați, informații va oferi urmașilor urmașilor noștri grafologia, în temeiul facsimilelor tezaurizate la inițiativa lui Beldeanu, în ipostaza de merituos editor.
Primele constatări, la îndemâna oricui a răsfoit un îndrumar de grafologie, provin încă din analiza modului în care a fost așternută semnătura autorului. Dacă a fost scrisă cu litere mai mari decât textul propriu-zis, pune în evidență vitalitate, expansiune, încredere în sine (Gr. Vieru, Radu Cârneci, Emilian Marcu, Virgil Panait, Nichita Danilov); dacă iscălitura are grafeme mai mici decât cele ale textului, atunci exprimă modestie, repliere spre sine însuși (Alexei Rău, Marcel Mureșeanu, Valeria-Manta Tăicuțu). Când semnătura are tendința de urcare, ar semnifica ambiție dârză (Leo Butnaru, Arcadie Suceveanu, Sterian Vicol, Aura Christi, Ion Hurujui).Tendința coborâtoare ar indica depresie și descurajare (nu mai dau nume, pentru a nu alimenta starea…)
Trebuie să vă mărturisesc că pe mulți dintre cei numiți mai sus îi cunosc personal, nu de ieri, de azi, și n-aș prea împărtăși diagnosticele grafologiei. Dar, cine să mai știe, poate că adevărul adevărat nu-i cel exprimat de comportamentul cotidian, cât de scriitura… scriitorului. De altfel, teritoriul grafologiei începe de la semnătură încolo, când se iau la bani mărunți dimensiunile scrisului, stilul liniilor de bază, spațiile dintre litere și cuvinte, forma grafemelor, unghiul și panta scrisului etc. Am încercat, la modul amatoristic, câteva asemenea analize și, alarmat de contrarietatea sentințelor rezultate, m-am grăbit să renunț: una știu (sau cred că știu) și alta aflu. Mai importantă rămâne, pentru astăzi și pentru noi, lectura poemelor. Veți afla un florilegiu neașteptat de expresiv: pitoresc, inegal, profund, delicat, nedelicat, suav, cald, neutru, pasional, conformist, nonconformist… Adică, tocmai „marca depusă” de poetul român la început de veac XXI.
P.S. Reînnoiesc invitația adresată sucevenilor de a-și abate pașii azi, orele 15, pe la Biblioteca Județeană, unde sus-semnatul își va lansa două cărți.