– „La Titieni Domnica”, „la Ilițoi”, „la Șoldan” – așa se numesc grădinițele din Cajvana, și nu pentru că poartă numele unor personalități, ci pentru că ele își au sediul în casa acestor oameni
– O cameră mică, rece și întunecoasă, puțin mai înaltă decât statura unui om – vestiarul echipei de fotbal din Cajvana – este și sală de clasă pentru 25 de preșcolari
– În Cajvana, din nouă grădinițe, șapte funcționează în case particulare, iar cei care și-au pus locuințele la dispoziție primesc lunar 1,3 milioane de lei
„La Titieni Domnica”, „la Ilițoi”, „la Șoldan” sau „la Savu” – acolo merg la grădiniță majoritatea copiilor din orașul Cajvana. Și aceasta nu pentru că grădinița lor poartă numele unor personalități marcante ale localității, ci pentru că acești copii fac ore, zi de zi, chiar în casa acestor oameni. Copiii din Cajvana nu își pot imagina grădinița ca fiind altceva decât o casă, cu nimic deosebită de a lor, cel mai adesea, casa unuia dintre vecini, unde se adună zilnic și unde vine doamna să facă ore cu ei. Asta se întâmplă la Cajvana de ani buni, și unele grădinițe de acest fel, care funcționează în case particulare, există în această localitate încă de prin anii 1970. Dintre toate grădinițele de acest fel, câte există la Cajvana, șapte la număr, de departe se distinge însă Grădinița „de la Căluțu”. Aici, 25 de copii de grupă mijlocie, și alți 25 de copii de grupa mare, vin unii dimineața, ceilalți după amiază, să facă ore nicăieri în altă parte decât în vestiarul echipei de fotbal din Cajvana. Așa ne-a spus una dintre educatoarele acestor preșcolari, Daniela Boca, pe care am găsit-o în vestiar, la ore, cu grupa mare, care învață în tura de dimineață.
– Copiii mai ies din „clasă” pentru a face loc fotbaliștilor să se schimbe pentru meci
O cameră mică, rece și întunecoasă, puțin mai înaltă decât statura unui om, pe care însă educatoarea a umplut-o de pitici și de personaje de poveste, pentru a schimba cât de cât aspectul de vestiar în care este nevoită să stea zilnic, câte patru ore. „Este foarte greu, mai ales iarna, când este și foarte frig, pentru că intrarea în se face direct de afară, fără vreun hol care să mai oprească vântul”, a spus Daniela Boca. Tot ea a povestit că nu puține au fost situațiile în care, împreună cu copiii, a trebuit să iasă din clasă, și asta pentru că echipa de fotbal a orașului Cajvana avea meci, iar jucătorii trebuiau să se schimbe în echipamentul sportiv. Ca să se poată sta cât de cât în vestiar, și ca să nu înghețe de frig, educatoarea Daniela Boca a spus că tot ce se vede în clasă s-a făcut pe cheltuiala ei. Soba, care era stricată, a trebuit s-o repare singură, și, pentru că nu dispunea de bani, dar avea talent la desen, a scos o broșurică cu ilustrații după o poveste, pe care apoi a vândut-o printre colegi, ca să strângă bani pentru a repara soba. „Nu aveam altfel cum să adun banii, așa că m-am apucat și am scos broșura, și apoi m-am dus pe la toți colegii mei, și am vândut-o cu 20.000 de lei, până am strâns cât aveam nevoie pentru sobă”, ne-a mai spus Daniela Boca. De „la Căluțu”, grădinița din vestiar, am pornit prin Cajvana, în căutarea altor case-grădiniță. În scurt timp am găsit undeva, la un capăt de uliță înnoroiată, grădinița din casa Domnicăi Titianu, o femeie de 70 de ani, care, însă, de zece ani încoace, merge zilnic la grădiniță, și îi place.
– Pragul casei Domnicăi Titianu este trecut zilnic de 50 de copii, care vin la grădiniță
În curtea casei Domnicăi Titianu, într-o anexă a locuinței, de aproape zece ani de zile vin copiii la grădiniță. „În casa asta am stat, când eram mai mulți, dar acum copiii mi-au plecat și m-am mutat în cealaltă casă”, spune Domnica Titianu, care și-a transformat acum bucătăria de vară în loc de joacă pentru copii. Totul a început cu ani în urmă, atunci când, așa cum a povestit Domnica Titianu, directorul școlii a venit la ea să îi propună „afacerea”. S-a obișnuit greu ca atâția copii să-i calce zilnic pragul casei, dar acum îi place, și i-ar fi urât dacă ar pleca, ba mai mult decât atât, aceasta spune că în fiecare dimineață ea este cea care face focul în clasă și pregătește camera pentru cei 21 de copii care trebuie să înceapă orele de la opt. Pentru că și-a pus casa la dispoziție și a transformat-o în grădiniță, Domnica Titianu primește în fiecare lună o chirie modestă de 1,3 milioane de lei și lemne pentru încălzirea clasei.
– George Ilițoi are grădiniță de copii în casă de mai bine de 20 de ani
De la Grădinița „lui Titianu”, am pornit în căutarea copiilor de la grădinița „lui Ilițoi”. Pe copii nu i-am mai găsit, terminaseră orele, dar l-am găsit pe educatorul lor, Ilica Ioan, care ne-a spus că „la Ilițoi” s-au pus bazele primei grădinițe „particulare” din Cajvana, și asta în anul 1970. Dacă „la Titianu” copiii veneau la grădiniță într-o anexă a casei în care gazda locuiește, „la Ilițoi” însă, la ușa de la intrare stau și papucii gazdei, dar și ai „oaspeților”, cei aproximativ 20 de copii care învață dimineață, și alți 20 care vin la ore după amiază. Sala de clasă a preșcolarilor de la George Ilițoi este o cameră tapetată de asemenea cu personaje de poveste, în care educatorul a amenajat un raft mic pe post de bibliotecă, un colț de artă și unul de știință. Și aici banii sunt o problemă, pentru că, așa cum a precizat Ion Ilica, „înainte de începerea școlii proprietarul a trebuit să facă curățenia și să zugrăvească din banii lui, pentru că nu a primit de nicăieri nici măcar un leu”. Și la grădinița „lui Mihai Șoldan”, tot proprietarii casei au făcut renovarea, ca să pregătească spațiul pentru începutul anului școlar. Cu toate că, așa cum au spus educatorii din Cajvana, „toate cheltuielile la grădiniță se fac pe banii educatorilor sau ai părinților, și Primăria nu dă decât lemnele pentru încălzire”, păsul cel mai mare al cadrelor de aici este acela că nu li se decontează naveta. Ion Ilica a declarat că „din cele aproape 100 de cadre didactice care predau la Cajvana, 70 vin de la Suceava, și cheltuie din salariu aproape 2 milioane de lei pe lună, bani pe care nimeni nu-i mai decontează”. Acesta este și motivul pentru care cele mai multe cadre didactice pleacă foarte repede de la Cajvana. „La un salariu de cinci milioane de lei, să dai lunar două milioane de lei pe navetă nu e chiar ușor”, a declarat una dintre educatoare, care face zilnic naveta Burdujeni-Cajvana.
– „Este singurul oraș din județ în care copiii nu au spațiu special amenajat ca grădiniță, lucru care este inacceptabil”, a declarat adjunctul IȘJ Vasile Monacu
De „grădinițele particulare” de la Cajvana se știe și la Inspectoratul Școlar Suceava. Grădinițele au fost „descoperite” acum câteva luni de inspectorul școlar general adjunct Vasile Monacu, cu ocazia unei inspecții efectuate la Cajvana. Acesta a declarat că preșcolarii de la Cajvana nu se bucură de condiții normale în care să-și desfășoare activitatea, asta pentru că cei mai mulți dintre preșcolari fac grădinița „acasă”. Ce-i drept, nu la casa lor, ci la casa altora, și asta pentru că din cele nouă grădinițe existente aici, doar două își desfășoară activitatea într-un spațiu special amenajat. „Este singurul oraș din județ în care se întâmplă așa ceva, în care copiii să nu aibă spațiu special amenajat care să funcționeze ca grădiniță, lucru care este inacceptabil, și asta nu din cauza condițiilor, care sunt cât de cât acceptabile, numai că nu este normal ca într-un oraș să se întâmple lucrul acesta”, a declarat inspectorul școlar general adjunct Vasile Monacu. Deși s-au căutat soluții ca acești copii să fie mutați într-un alt spațiu, corespunzător activităților pe care le desfășoară, inspectorul general adjunct Vasile Monacu a declarat că „nu sunt posibilități pentru realizarea acestui lucru, iar copiii vor rămâne în aceleași spații”.
Școală în bucătăria de vară
Dacă cei mici, preșcolarii din Cajvana, merg la grădiniță într-un vestiar al echipei de fotbal din localitate, nici parte din elevii de clasele I-IV nu au o viață mai bună. Este vorba despre câțiva copii pentru care sala de clasă este o bucătărie de vară mică, o anexă a unei gospodării particulare, în care aceștia învață cu chirie. Și despre această „școală” s-a aflat la IȘJ, iar adjunctul Vasile Monacu a declarat că „astea nu sunt condiții în care activitatea didactică se poate desfășura normal și cu rezultate, pentru că acești copii învață într-o anexă a unei locuințe particulare, o bucătărie de vară mică, rece și întunecoasă, lucru care nu este normal să se întâmple într-un oraș”. Cu toate că și în acest caz s-au căutat soluții ca elevii să fie mutați într-un alt spațiu, sau să poată fi transportați la cea mai apropiată școală, toate variantele au picat, iar Vasile Monacu a declarat că „până la sfârșitul acestui an școlar ei vor învăța în același spațiu”. Singura îmbunătățire care i se va aduce bucătăriei de vară în care acești copii învață, este aceea că ea va fi dotată cu mobilier nou.
