Grădina cu bălării

„În zilele ploioase, în care nu aveam tentația hoinărelii pe străzile mărginașe sau a gârlei Sucevii, unde întreg cioporul de puștani ai mahalalei mergeam să ne îmbăiem și să batem mingea desculți pe nisipul fierbinte, intram pe furiș într-o grădină cu copaci scorburoși și bătrâni, năpădită de tufișuri dese și de buruieni uriașe. Prin locuri numai de noi știute, ne strecuram dincolo de gardul părăginit, sprijinit pe alocuri doar de încâlceala arbuștilor și tufișurilor de sânger și de soc, care creșteau nestingherit de-a lungul lui. Pătrundeam într-un labirint înfrunzit de tufe de rebize și coacăze, cuprinse de sforile încâlcite și înțepătoare ale rugilor de zmeură, și ne pitulam într-o groapă străjuită de un pâlc stăruitor de urzici, acoperită de frunze mari și vânoase de brusture, sub care ne ghemuiam cu genunchii la gură, ferindu-ne de picăturile mari de ploaie, care plesneau frunzișul vișinilor și se prelingeau, într-o cascadă strălucitoare, de pe buruienișul arcuit de deasupra noastră, pe pământul reavăn, pe care se târau, cu cochiliile maronii în spinare, melci uriași. Ne strângeam unul într-altul așezați pe salteaua groasă de vreascuri și mușchi și, privind din când în când peste buza gropii spre căsuța care se ițea dintre buruieni în capătul mai îndepărtat al grădinii, povesteam, râzând în surdină, întâmplările hazlii ale verii sfârșite. N-am știut niciodată cine locuia în căsuța aceea, mărginită pe una din laturi de un gang șubrezit din lemn, cu scândurile scorojite și acoperite pe alocuri de licheni cenușii, care fusese probabil cândva vopsit într-un verde intens, dar care, îmbătrânit, căpătase între timp culoarea muștarului. Cealaltă latură a casei, cu tencuiala bolnavă, igrasioasă, avea două ferestre cu ochiurile de geam acoperite până la jumătate de perdele crețe, de o culoare nedefinită. Uzi, bășicați de urzici, cu genunchii zdreliți de târâșul printre tufișuri, priveam către ferestrele acelea care nu se deschideau niciodată.
(Fragment din volumul de amintiri retro-nostalgice „Mistagogia penumbrei”)