Bugetul a primit binecuvântarea de la Cotroceni. Nici o surpriză. Președintele Băsescu și-a pus sigiliul împărătesc peste legea plămădită în laboratoarele Guvernului Băsescu. Scuzați, ale Guvernului Băsescu-Udrea-Boc. Protestele profesorilor au fost clasate și clasificate. Nemulțumirile pensionarilor au pierit sub batista pusă pe țambal. Moașele comunale (atâtea câte mai sunt) și profesorii universitari de transplant și înnădiri de mațe, tac. Societatea românească face abstracție de criză.
Ceva mult mai important, mult mai grav, aproape apocaliptic focalizează interese și atenții. Cazul Gorbunov, un basarabean învoit din pușcărie care se antrena cu polițiștii în arta datului cu pumnul, a fost preluat de un nou caz, Gribenco, alt basarabean „bine antrenat informativ și contra-informativ”, curtezan de ghicitoare, doctor Honoris Causa în arta disimulării. Gribenco ocupă de câteva zile ecranul televizoarelor și emisiunile radiofonice de știri, stă la masă cu marii analiști ai nației și astupă cu numele său de sonorități slave, dreptunghiurile caligrafice ale columniștilor.
Gribenco e, pentru cei care nu știu, tot un interlop, pușcăriaș scăpat printre dește de organele de urmărire și arest, asasin – dacă e asasin – din tembelism, spirit aventurier și deconectare de la orice principiu moral.
Nu știu dacă Gorbunov-Gribenco sunt actorii dublului asasinat cu pistoale de la Brașov. Poate sunt ei, poate nu. Cert e că basarabenii au înlocuit și preluat dezbaterile pe marginea Bugetului. Numele de cod al bugetului României este Gorbunov-Gribenco. Ba nu. Gorbunov-Gribenco-Preda. Mai exact Gorbunovgribencopreda, fiindcă de curând, în urma unor cafteli între trăitorii din taxe de protecție (unii cu acte, bodyguarzii, alții fără acte, la negru) a apărut un nou nume pe panoul cu sclipici care ține concentrată atenția prostimii. Adică a noastră.
Bugetul e uitat cu totul ca și promisiunea electorală care suna cam așa : “Votați-ne pe noi și încă din prima zi de guvernare dăm integral lefurile mărite cu 50 la sută profesorilor”, lefuri pe care nemernicul de Tăriceanu se făcea că nu are de unde să le dea. Bugetul face abstracție de această promisiune și face în general abstracție de multe.
Viața României se consumă în absența celui mai mic interes pentru șomajul care crește zilnic amețitor. Ați văzut vreun profesor țipând din goarnă la poarta lui Boc sau la poarta din Deal a lui Băsescu? Aș! Lumea suge prin toți porii, cu aviditate, orice informație despre GorbunovGribencoPreda.
Un incident între cefele groase ale bătăușilor de la un Mall, bătăuși oficiali și bătăuși neoficiali, e o nouă păcăleală și o nouă scamatorie. Pentru a fi “făcut la buzunare” în tramvai, hoții distrag atenția. Se bat între ei, țipă unul, se vaită altul de crampe stomacale. Victimele nu mai sunt atente la buzunare. Victimele acum suntem noi toți și cei care “ne fac”, ne fac umilitor de ușor.
Ați mai auzit ceva dinspre partea belicoasă a sindicatelor? A mai scos profesorimea, funcționărimea vreun diftong? A urlat de durere personalul medical, operat fără anestezie la buzunar?
În paralel e scos zilnic pe scenă inamicul politic Năstase, pe post de distrugător al economiei naționale prin construirea unor ferestre din termopan în Zambaccian și a unei uși metalice la subsolul clădirii, în pivniță. Românii au exersat o jumătate de veac tehnicile de supraviețuire cu picioare de porc, zise adidași, pui de Gostat de la Crevedia și zahăr la rație.
Azi a fost descoperit surogatul Elodia, înlocuitor universal perfect pentru foame, sete, nevoia de dragoste, vitaminizarea organismului, vitaminizarea optimismului social. Modelul Elodia se cheamă azi GorbunovGribencoPreda. Pe o scenă paralelă, ziceam, se joacă actul 1000 al serialului Adrian Năstase. Se uită fiecare unde vrea. Nimeni nu se uită însă la buget. Mai puțin la nenorocirea locală și mondială în care ne scufundăm cu viteză amețitoare.
Curând va fi primăvară. Ies urzicile. Curând va fi toamnă. Iese la vot Băsescu. Vom vota cu privirea concentrată pe un nou caz Elodia și pe un nou caz GorbunovGribencoPreda.
