Sper să nu pățesc cu filmul „Discursul regelui” ceea ce am pățit cu minunatul „Restul e tăcere”, în regia lui Nae Caranfil, pe care l-am văzut de o duzină de ori și l-aș mai vedea de încă de o mie, fără să mă satur, fiindcă de fiecare dată îi găsesc frumuseți suplimentare. Minunate pelicule, cinste cui le-a făcut!
După cum am mai spus, faptul că „Discursul regelui” a fost certificat cu nu știu câte statuete de alea, pre numele lor „Oscar”, nu m-a dat pe spate; din contra, m-a făcut să-l abordez cu reținere, fiindcă știam cam ce gen de pelicule se fudulește cu laurii din soiul respectiv. „Restul e tăcere”, deși fără a-și trece multe premii în fișa personală, este comparabil ca valoare cu „Discursul regelui”.
Apropo! Viitorul premiu „Oscar” pentru cea mai bună regie ar trebui acordat anticipat, deoarece îl merită cel (cei) care a (au) semnat gigantica producție turnată anul acesta în statele arabe răsculate și vizionată, prin intermediul canalelor de presă mai strâmte și mai largi, în toată lumea. Filmul acesta, cu multă luptă și cu acțiune palpitantă, este atâta de bine regizat, că mulți au ajuns să creadă că răzmerițele de acolo chiar au loc aievea. Doar un ochi de cinefil, îmbătrânit prin cinematecile veacului trecut, recunoaște cu ușurință trucajele, machiajul actorilor și decorurile false, de carton.
Populații care se revoltă în lanț… Hm, în ce film am mai văzut noi asta?! Nu cumva în coproducția, grandioasă și aia, având ca subiect, acum 20 de ani, căderea comunismului în țările europene? O fi fost realizată de mâna secretă a aceluiași regizor? Câți asistenți de regie o fi avut acesta?
S-a tot speculat, prin presa occidentală, că la revoltele arabe se va afilia curând Rusia, țară cu multe rezerve de gaz și cu un dictator la fel de sângeros ca ăia arabi. Inclusiv fostul asistent de regie Mihail Sergheevici Gorbachev spunea asta, într-un interviu prilejuit de a 80-a sa aniversare.
Să fim de acord și să așteptăm cu interes. Fiindcă Gorby întotdeauna a știut ce vorbește.
