Glasul de toacă din inima Ardealului și Bucovinei „s-a oprit” la Sucevița

– Prima ediție a Festivalului de toacă de la Sucevița a găzduit concurenți din județele Suceava și Sibiu
– Și-au dat concursul copii, tineri, preoți, maici, cu toții pătrunși de „cântecul care zidește”
Motto: „În sunet de clopot/ Și sunet de toacă/ Dumnezeu ne împacă” (pr. Iulian Neculcea – Voievodeasa)
Glasul de toacă a străpuns liniștea Suceviței. Pentru prima dată, „cântecul care zidește” – glasul de toacă din inima Ardealului și Bucovinei „s-a oprit” la Sucevița, la primul Festival de toacă organizat în județul Suceava, „găzduit” de Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul”, ctitorie a Movileștilor. Manifestarea se înscrie în proiectul „Sucevița – 400 de ani sub sceptrul Movileștilor”, finanțat de Guvernul României. Bucovinenii nu au rămas indiferenți la o astfel de provocare, astfel că festivalul, desfășurat în zilele de 14 – 15 septembrie, s-a bucurat de o prezență numeroasă. Oaspetele acestei manifestări a fost preotul Octavian Sămădău, de la Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din orașul Victoria, unde se organizează singurul concurs de bătut toaca din județul Brașov, manifestare aparte și pe plan național, la care iau parte copii cu vârste între 3 și 15 ani. Preotul Octavian Sămădău a spus că la început a organizat acest festival „Toaca – Cântecul care zidește” doar pe plan local, apoi județean și național, concursul dobândind, începând cu anul 2005, statutul de festival internațional.
La fel ca la orice concurs care se respectă, concurenții (elevi, preoți, maici) – cunoscători în arta de bătut toaca – au arătat într-un minut și jumătate fiecare ce glas minunat are toaca sub puterea magică a celor două ciocănele de lemn, mânuite cu pricepere de concurenți, în fața unui juriu format din specialiști (pr. Mihai Maghiar de la Parohia Ap. Petru și Pavel Suceava, pr. Iulian Neculcea – Voievodeasa, ieromonahul Nicodim de la Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou Suceav, pr. Traian Molea – Parohia Sucevița, pr. Octavian Sămădău – orașul Victoria, primarul Suceviței – Ioan Onufrei). Membrii juriului au apreciat că acest festival poate dezvolta „sensibilitatea sufletească a copiilor în spiritul credinței ortodoxe”. Înainte de a fi anunțat fiecare concurent, preotul Octavian Sămădău, care a venit și cu participanți din orașul Victoria, ne-a amintit ce semnificație are toaca. Asemeni clopotului, toaca se aude de departe, chemându-i pe toți credincioșii la slujbă. „Toaca este ușoară, iar ritmul ei rapid îți grăbește parcă bătăile inimii, dar și pașii pentru a ajunge la biserică. Călugărul bate toaca înaintea slujbei, ca toți să audă chemarea sa: atât călugării, cât și oamenii care locuiesc în apropierea mănăstirii. Toaca este făcută dintr-o scândură lungă de lemn sau din metal și se bate într-un anume ritm cu unul sau două ciocanele. Acest este o chemare și un imbold pentru creștini, iar în sfânta noapte a Învierii, toaca se bate împreună cu clopotele”, ne-a povățuit preotul Sămădău. Concurenții au fost răsplătiți cu premii, iar organizatorii (Prefectura Suceava, Consiliul Local Sucevița, Primăria Sucevița, având ca parteneri Fundația „Sfinții Martiri Brâncoveni”, Fundația „Ana” și Asociația „Juventus”) au promis că vor continua acest festival și în următorii ani, dorința lor fiind ca „Festivalul de toacă” de la Sucevița să devină național, sau, de ce nu, internațional, înscriindu-se în „cartea de vizită” a localității Sucevița. Un moment aparte al festivalului l-a constituit evoluția unui grup de elevi de la școala din Sucevița, îmbrăcați în straie populare, care a susținut un recital de cântece bucovinene, dar și a buciumașilor care au vestit momentele festivalului.
Pe parcursul celor două zile de festival au avut loc seminarii, discuții pe temele „Toaca – element de legătură între trecut – prezent și viitor”, precum și „Movileștii, familie de tradiție europeană”, la care au participat ca invitați speciali: conf. dr. Florin Pintilescu (Prezentarea vieții Movileștilor), doctor în istorie Victorița Batariuc de la Complexul Muzeal Bucovina (Epoca Movileștilor – repere arheologice), doctorand la Thessalonik – Gheorghe Palade (Iconografia Mănăstirii Sucevița).
Reușita acestei prime ediții a Festivalului de toacă de la Sucevița s-a datorat în mare parte eforturilor depuse de preotul Traian Molea și ieromonahul Nicodim.
Toaca
Toaca: scândură (bloc de lemn) în care se bate ritmic cu două ciocănele. Folosită cu scop liturgic, în cadrul slujbelor din Biserica Ortodoxă, toaca este și un instrument tradițional, legat de viața comunității sătești, cu rolul de a purifica spațiul, de a deschide calea dintre cer și pământ, dintre Dumnezeu și om, spre a aduce binecuvântarea lui Dumnezeu în viața sa (de pildă toaca era folosită atunci când se întemeia o nouă vatră a satului; se bătea toaca, iar până unde răsuna sunetul ei până acolo se întindeau hotarele satului). „Glasul de toacă este un glas din altă lume… glasul de toacă face legătura între cer și pământ, între ceea ce se vede și ceea ce nu se vede. Când aud glasul de toacă uit de toți oamenii care mi-au făcut rău și atunci încerc să devin mai bun”, este de părere marele artist român Grigore Leșe.