Nu constituie deloc o noutate șirul de incredibile coincidențe (dac-or fi simple coincidențe!) ce marchează straniu istoria Statelor Unite ale Americii. După ce le-a comentat obsesiv luni în șir, presa a ostenit și, eșuând în încercarea de a le afla explicații cât de cât logice și „terestre”, le-a scos din sumarele primelor pagini, apoi și din cele tip magazin ori „știați că?”, clasându-le printre bizare curiozități generate de întâmplare și-atât. Lumea le-a uitat. Iată-le, repovestite în rezumat:
Președintele Abraham Lincoln a fost ales membru al Congresului în 1846. John F. Kennedy, în 1946. Lincoln a ajuns președinte în 1860, Kennedy, în 1960. Ambii au fost uciși cu un glonte în cap, într-o vineri. Lincoln a murit în sala Teatrului „Kennedy”, J.F.K. în automobilul marca „Lincoln”. Asasinul lui Lincoln (Booth) s-a născut în 1839, ucigașul lui J.F.K. (Oswald), în 1939. Succesorul lui Lincoln s-a numit Johnson, născut în 1808, iar cel al lui Kennedy, tot Johnson, născut în 1908. Secretara lui Lincoln se numea Kennedy, secretara lui Kennedy, Lincoln. Cu o săptămână înainte de a muri, Lincoln se afla în vacanță la Monroe (statul Maryland), iar Kennedy era în vacanță cu… Marilyn Monroe! Și tot așa înainte – mai sunt o sumedenie de potriveli (cum altfel să le spun?); spațiul rubricii nu permite prea multe detalieri.
Dacă marxiștii vedeau mecanicist în întâmplare o manifestare a necesității, iar post-marxiștii au mai introdus câte-o nuanță, vorbind despre „disocierea cauzelor generatoare”, discuția nu-i deloc epuizată, și-i de urmat mai degrabă îndemnul lui Seneca: „Să cercetăm dacă nu cumva lucrurile despre care se spune că sunt întâmplătoare nu-s supuse unor anumite legi și dacă nu cumva nimic în lumea asta nu se ivește pe neașteptate sau în afara ordinei.” Să cercetăm – dar cu ce unelte? Viziunea deterministă în explicarea relației cauză-efect se poticnește vizibil în fața unor realități pe care pur și simplu nu știi cum să le cataloghezi și-n ce perspectivă să le comentezi. Oricum, o reacție cinstită în fața năucitorului șir de „potriveli” ar aduce cu aceea a ardeleanului care, văzând girafa, a exclamat „așa ceva nu există!”
Teoria probabilităților furnizează cifre foarte mari, de ordinul 1 la multe milioane, fiecăreia dintre „coincidențele” enumerate mai sus, iar buchetul întreg nici nu poate fi inclus într-o ecuație decent rezolvabilă – ecranul ar fi năpădit de zerouri. Să credem, atunci, că undeva, cineva, excedat să tot orânduiască destine, i-a furnizat lui Kennedy – fie și din eroare – copia la indigo a dosarului lui Lincoln? Și că existențele noastre sunt atât de strict dirijate, până la amănunt? Ori să acceptăm spusele lui Procopius: „de obicei, ceea ce pare a fi contrar așteptărilor capătă numele de întâmplare.” S-o lăsăm așa. E mai simplu. Și mai comod.
Ar încerca o vagă implicare în tentativa de a aduce un fir de lumină numerologia, dar și ea se poticnește odată cu invocarea raportului dintre necesitate și întâmplare, temă ce a interesat încă de la începuturi filosofia lumii. Și Spinoza, și d’Holbach considerau că doar noi suntem de vină și că toate cele ce le trecem în contul întâmplării provin din neștiința noastră privind cauzele ce produc efectele. Materialismul lui Engels este categoric: „Ceea ce-i considerat necesar se compune în întregime din întâmplător, iar întâmplătorul nu este decât forma sub care se ascunde necesitatea.” Dacă o luăm așa, n-am cum vedea prea mult element întâmplător în escapada lui Kennedy cu Marilyn, câtă vreme premeditarea și planificarea au trebuit să țină seama de programul prezidentului, de anumite disponibilități ale divei, de deturnarea pe parcurs a atenției Doamnei Jaqueline ș.a.m.d. S-o trecem în contul necesității? Posibil doar vulgarizând și mutând acțiunea din planul ideatic în cel al fiziologicului imediat. Dar că secretara lui Lincoln s-a numit Kennedy și a lui Kennedy – Lincoln, chiar că nu poate fi decât culmea întâmplării – ce să caute aici necesitatea?
Cum se vede, cu cât căutăm mai abitir firul logic, cu atât se-ncurcă caierul. Are dreptate ardeleanul: girafa nu există!