Romanul autobiografic „Un om sfârșit”, publicat în anul 1912, este cea mai cunoscută lucrare a lui Giovanni Papini.
Un portret al intelectualului măcinat de convingeri contradictorii și de o profundă dezamăgire
Cartea realizează un portret al intelectualului măcinat de convingeri contradictorii și de o profundă dezamăgire în fața mediocrității din jur, căreia îi opune o atitudine critică și lucidă, dar sfâșiată de angoase.
Stilul vehement și incisiv al lui Papini, bogat în imagini și cultivând cu voluptate paradoxul, surprinde și provoacă cititorul, care recunoaște în scriitorul italian unul dintre acele spirite veșnic neliniștite, aflate într-o perpetuă căutare.
Confesiunea uluitoare a unei personalități complexe scrisă într-o manieră impresionantă
Este confesiunea uluitoare a unei personalități complexe, de un egocentrism maladiv, însa scrisă într-o manieră impresionantă, cu inteligență și deplină onestitate.
„Eu nu sunt un om în adevăratul înțeles al cuvântului. Nu sunt un om ca toți ceilalți, un om în carne și oase, un bărbat născut din femeie. Nu am venit pe lume precum semenii mei. Nimeni nu mi-a vegheat leagănul, nici primii ani de viață. Nu am cunoscut nerăbdarea adolescenței sau siguranța legăturilor de familie. Eu – și voi spune asta în auzul întregii lumi, fie că mă credeți sau nu – sunt doar o figură născută dintr-un vis…Exist numai pentru că cineva mă visează, cineva care, dormind, mă vede mișcându-mă, acționând și trăind, sau, chiar acum, rostind aceste cuvinte.” (Giovanni Papini).
Sursa:www.libris.ro
