De data asta nea băsescu a avut dreptate și a punctat exact ca un președinte de țară, sancționând tentativa parlamentarilor puterii de a se pune la adăpost de lege. Servindu-se de o exprimare plastică la care, sincer, nu mă așteptam de la unul ca el, a observat că parlamentul nu e un butic din Gara de Nord. În consecință, parlamentarii nu pot ieși din categoria funcționarilor publici, așa cum le-ar conveni.
Just! Cu observația că orice butic din Gara de Nord sau din Gara Dolhasca este cu mult mai respectabil ca adunătura aia de scursuri balonate, plătite de la bugetul alimentat de noi, prostimea.
Singura parte pozitivă a parlamentului român e că funcționează ca o sală de gimnastică. Un șef dă tonul bodogănind la tribună ceva numit pretențios „proiect de lege” și, în totală disciplină, sute de brațe sunt ridicate. Brațul sus, apoi jos, apoi iar sus. Unu, doi, trei, patru ! Burțile se unduiesc în valuri de slană, gușile tremură, respirațiile puturoase încep să lucreze de parcă ar fi desfundate de un instalator bun. Fețele se înroșesc și se îmbrobonesc de sudoare, băișanu scapă din galeriile mațelor una gazoasă rău, asemănătoare cu o bombă chimică… petre roman îi preia exemplul, membrii udemeriști nu se lasă nici ei mai prejos, că doar au savurat un gulaș la micul dejun. Apoi toți se dezlănțuie. De aia pute locul acela în halul în care pute.
Deputații și senatorii numesc gimnastica asta „votare”. Și zic că ține de democrație. Greșeală ! Ceea ce ei fac ține mai mult de masturbație. Habar n-au pentru ce ridică mâna. Habar n-au cât de mult se îndepărtează de ideea de democrație ceea ce ei fac în buticul ăla.
Una dintre deputatele pesedizde din parlament, pe nume cristinica nichita, e mama unui copil autist. Cumplită suferință. Și se plînge mereu că ce durere pe ea din cauza copilului. O clipă nu ar vedea în boala copilului bătaia lui Dumnezeu. Bineînțeles că și ea a votat fără probleme legea de care am vorbit până acum.
