Gil dobrică s-a dus acasă, în ceruri

Când moare un om, o stea cade din cer. Așa spune o veche vorbă din popor. Ce se întâmplă însă atunci când moare un om care și-a pus toată viața în slujba semenilor lui? Oare va plânge cerul că s-a făcut o nedreptate? Marți, în jurul orei 12.45, Gil Dobrică își lua adio de la lume, în casa surorii lui din Craiova. S-a dus în sfârșit acasă, ca să își încheie drumul la 61 de ani.
A plecat exact așa cum și-a dorit. Ca orice artist care părăsește scena în ropotele de aplauze ale publicului și mulțumind spectatorilor ca l-au primit în inimile lor. Și, bineînțeles nu uită să zâmbească, pentru că a transmis ceea ce a avut de transmis.
Marele maestru Gil Dobrică a știut că a venit momentul să părăsească lumea materială, pentru a se alătura lumii îngerilor. „Era dimineață și ne-a spus că peste trei ore va muri. Din acea clipa a ținut mereu trei degete ridicate, iar când a închis ochii, a zâmbit la noi! Ultima lui dorință a fost să nu-l plângem”, a declarat pentru Cancan Ion Popa, cel mai bun prieten al cântărețului.
Este lesne de înțeles cât de greu îți poate fi să nu plângi un om sensibil, curat și care a trăit o viață sădind speranță în sufletele celor care îl ascultau. Câți dintre noi nu vor plânge când își vor aminti că Gil Dobrică a plecat singur la drum, deși o viață întreagă ne-a rugat să îl urmăm?
„Hai acasă, hai cu mine / Hai cu mine să pornim la drum / Ne așteaptă casa noastră dragă / Iarba verde și poteci de drum. Plină de durere, sora artistului, Florica Pătru a șoptit: „Pentru voi, Gil este o celebritate, pentru mine e însă o mare pierdere”.
Stelian Dobrică, un alt frate de-al artistului, a mărturisit la rândul lui: „Mi se rupe sufletul acum… S-a dus la mămica și tăticu, l-au chemat «Hai acasă!», prin melodia care le era foarte dragă lor!”: „Trecători, trecători / Ne așteaptă, ne așteaptă / Mama, tata, mama, tata / Prieteni vechi, prieteni vechi”. Înmormântarea lui Gil Dobrică va avea loc în cursul zilei de joi, în cimitirul Ungureni, din Bănie.
Și pentru că i s-a promis că nu se va plânge, va primi ceea ce i se cuvine unui mare artist: aplauze și lacrimi ascunse în sufletele noastre. Pentru că rămâne un gol, ce nu va fi niciodată umplut…. (antena 3.ro)