Ghinion, baftă, știință

Cam între aceste trei elemente se desfășoară competițiile sportive, sau cel puțin așa le percepem noi, cei care scriem despre ele, dar și ei, cei aflați în mijlocul disputei. Primele două, ghinionul și bafta, se află într-o interdependență indiscutabilă, ghinionul unora însemnând, desigur, bafta celorlalți. Peste toate, tronează știința, element decisiv de regulă, dar care nici ea nu e de folos în anume situații. De exemplu, cred că nimeni din lumea fotbalului nu poate contesta știința meseriei de antrenor a lui Mircea Lucescu. Cu siguranță că i-a învățat pe fotbaliștii săi ce trebuie să facă atunci când conduc cu 2-0, iar cronometrul arată minutul 89. E vorba de Șahtior, o echipă abonată la cupele europene, ba având în istoria ei și o egalare dramatică, petrecută în prelungiri, cu câțiva ani în urmă, într-un meci disputat acasă: erau ultimele secunde, când portarul adversarilor, o echipă spaniolă, a egalat în urma unui corner! Așadar, se fripsese deja cu ciorba, așa că alaltăieri Șahtiorul avea în față un borcan de iaurt, ba și scos din frigider, din moment ce conducea cu 2-0 în minutul 89, nu cu 2-1 ca în povestea cu spaniolii. Ei bine, cu toată știința lui Lucescu și cu toată experiența tragică a jucătorilor (căpitanul Srna fiind acolo din 2003, le-a trăit pe toate!), Șahtiorul a primit mai întâi un gol în minutul 89, cel al egalării venind în prelungiri, în minutul 94, când mai erau doar vreo 20 de secunde. Ghinion pentru Șahtior, bafta lui Porto. S-ar putea invoca ghinionul și în cazul Barcelonei care, bătută de PSG cu 3-2, a avut și două șuturi în bară, de unde concluzia, după mine falsă, că putea scoate măcar un egal. PSG a fost net mai bună, chiar și fără Ibra, în timp ce Barca a avut în teren toate vedetele. Să fi fost ghinion și pentru Man City, egalată de Roma când nimeni nu se aștepta? Nu. E vorba de știința lui Totti care, la 38 de ani și 3 zile a produs minunea. 38, Mutule, ai înțeles?