In cazul nodulilor palpabili: se efectueaza TSH si echografie
Dacă TSH-ul este scăzut urmează scintigrama tiroidiană
Dacă nodulul este cald ( fixează radioizotopul), puncția nu este necesară și se recurge la tratament în funcție de situație
Dacă nodulul este rece (nu fixează radioizotopul), puncția este obligatorie
Dacă TSH-ul este normal se efectuează obligatoriu puncția cu ac fin. Aceasta va decide tratamentul ulterior:
Dacă este benignă și nu există semne de compresiune (greutate la înghițit, modificarea vocii, tuse seacă) sau criterii de excludere, se poate recurge la o perioadă de tratament de cca 3 luni după care dimensiunile și aspectul nodulului vor fi reanalizate. În condițiile în care dimensiunile continuă să crească (chiar sub tratament) se efectuează o nouă puncție și ciclul se reia.
Dacă este benignă dar există semne de compresiune, singura soluție este intervenția chirurgicală
Daca puncția aduce elemente suspecte, tratamentul chirurgical este obligatoriu
În cazul nodulilor descoperiți întâmplător: se efectuează TSH
Dacă este normal, nodulul are sub 10mm și nu există factori de risc se urmărește clinic și echografic la 6 luni; în funcție de situație, medicul poate decide instituirea tratamentului medicamentos.
Dacă TSH-ul este normal, dar asociază factori de risc sau diametrul este mai mare de 10mm, se practică puncția cu ac subțire (simplă sau ghidată echografic) care va dicta indicațiile ulterioare
Daca TSH-ul este crescut, se vor doza anticorpii antitiroidieni și se instituie tratament adecvat; și în această situație, dacă există factori de risc asociați sau criterii echografice suspecte se recomandă practicarea puncției cu ac fin.
Tratamentul medicamentos recomandat nodulilor tiroidieni cu TSH normal
+ constă în administrarea de LT4 (hormoni tiroidieni) în doze suppresive, care vor avea drept scop o scădere a TSH-ului între 0,1- 0,4 uui/ml. Deși larg utilizată în trecut, metoda este controversată în prezent având indicații reduse. Acest fapt se datorează ultimilor constatări, care apreciază că reduceri semnificative ale volumului nodular (cu peste 50% din volumul inițial) se obțin în mai puțin de 20% din cazuri iar beneficiile obținute asupra simptomelor de compresiune se datorează în principal diminuării țesutului tiroidian normal din jurul nodului. La aceste date se adaugă efectele adverse recunoscute ale hipertiroidii iatrogene induse de LT4:
Scăderea densității minerale osoase la femeile în menopauză
Crește riscul fibrilației atriale la persoanele vârstnice
Crește riscul evenimentelor cardiovasculare
Totuși cui se poate adresa această formă de tratament?
Pacienților tineri, din zonele cu deficit iodat, care au puncție benignă și nu asociază factori de risc
Cine are contraindicații (criterii de excludere) pentru acest tratament?
Nodulii tiroidieni mari, cu evoluție de lungă durată
Femeile de peste 60 ani(risc crescut de osteoporoză)
Pacienții cu boli cardiovasculare sau sistemice
După cum puteți lesne realiza și dvs, puncția cu ac fin reprezintă cheia de boltă a evaluării nodulilor tiroidieni. Știu că pentru mulți dintre dvs aceste informații sunt într-o oarecare măsură ermetice și mult prea specializate. Ceea ce am vrut să subliniez este importanța acestei explorări facile, cu riscuri minime dar cu implicații majore. Algoritmul de urmărire prezentat este recomandat de Asociația Americană a Endocrinologilor și are deci un character internațional, acceptat și documentat. Marele avantaj al tiroidei este situația sa superficială care permite o abordare ușoară și precoce, de unde și larga utilizare a puncției cu ac fin.
Claudia MIRON
Medic specialist endocrinolog
Policlinica BETHESDA, SUCEAVA
