Ghici cine bate la ușă?

Ați ghicit: D.N.A.! Vorba e: îi deschide cineva? Sau doar se aude din dosul ușii, ca în Caragiale, vocea majordomului: „Stăpânul a zis să zic că nu-i nimeni acasă!”? Ori mai rău, însuși cercetatul să-i ia pe procurori la întrebări de felul: „Care D.N.A.?”, „Care Țuluș” și, mai ales, „Care bani?”. Absurdul conținut de ultima întrebare (deocamdată doar ipotetică) nici nu e chiar așa de absurd, la o privire mai adâncă, din moment ce chiar alaltăseară, invitat la emisiunea lui Turcescu, domnul George Becali ne explica așa, ca unei turme de oi, că oameni mai cinstiți decât verii săi, Ion („Giovanni” pour les connaisseurs) și Victor, pe lume nu s-au văzutără. Ba chiar că onestitatea lor e dincolo de orice suspiciune, din moment ce i-au „făcut” la bani pe proștii de președinți cărora așa le trebuie dacă n-au avut minte cât să-i prindă! Iar ca argument suprem în privința acuzației de înșelătorie a adus-o pe… Elodia! Ei, nu chiar, dar ceva întru totul asemănător, în sensul că din moment ce n-a făcut plângere nici un președinte, înșelătoria nu există! Exact ca la Elodia: dacă nu există cadavrul, nu există crima. Ca să nu mai amintim că, după logica becaliană, aproape de la sine se înțelege că și dacă va fi găsit cadavrul, crima tot nu-i crimă până nu depune plângere cadavrul. Revenind la ideea principală, să amintim că domnii președinți, al căror I.Q. mediu presupun că este cel puțin egal cu al lui Becali George, preferă în orice circumstanțe să se dea proști decât să fie acuzați de complicitate la tâlhărirea propriilor echipe. Mai pe înțeles: „am fost fraier, da, ne-a «făcut» Giovanni la bani, da, dar habar n-am avut câți bani au dat ăia pe fotbalist, iar diferența de unde s-o știu dacă nu știu prețul? Întrebați-i pe frați” (veri, nepoți, cumnați etc.). Iar frații= Păi, tot așa: „Fugiți, bă, d-acilea cu deneaur’le voastre și Țulușii și dobitocul de Bodu. Ce știe ăștia, dom’ne despre fenomen? Păi io iau de la fiecare cât e dispus să dea și dau la vânzător cât cere. De exemplu: vrea Dinamo 2 milioane pe Mutu? Atâta îi dau. Ce vă f…reacă grija că io am luat 8? Aaa, unde-s ălea 6, diferența? La mama. Sau la mama dracului, în Insulele: Seychelles, Maldive, Virgine, pân ofșorurle – că, bă, io știu spaniola și italiana, nu engleza! – care este și, în general, ciocu’ mic, că vă fac de la brâu în jos!”. Vi se pare plauzibil un asemenea spici – eee, noi știm engleza, da’ o scriem ca să-nțeleagă și ei! – sau credeți că n-au atâta tupeu? Au, stați liniștiți. Cum liniștiți par a sta și ei, și tot neamul lor de veri, cumnați, nepoți etc. Pușcărie? Nu-i loc, că au umplut-o babele alea care și-au băgat hârlețu’ în pământul acela care cică nu era al lor. Mă gândesc că o fi fost ori al Armeții ori al lui văru’ Gigi.