Gheorghe Ropciuc, „un meditativ care vibrează”

În „coridorul de stele”, galeria semicirculară care comunică prin cele două extremități cu foaierul Observatorului Astronomic din municipiul Suceava, s-a deschis luni, la ceas de seară, expoziția de pictură cu genericul „Ore de meditație” a profesorului Gheorghe Ropciuc.
O manifestare care-a coagulat, întru susținerea încurajatoare a expozantului, un nucleu consistent de prieteni, colegi de catedră și cunoscuți, plasticieni dar și medici și psihologi (care-au răspuns invitației unui cuplu conjugal care circumscrie aceste domenii), oameni care-au venit cu deschidere și vădită plăcere să îmbrățișeze provocarea vizuală a unui creator care reprezintă, deși are un exercițiu artistic îndelungat, o surpriză în perimetrul plastic al Bucovinei. Și spun Bucovina pentru că, într-o foarte sumară filă de curriculum, Gheorghe Ropciuc nu ține să-și marcheze exact locul baștinii sale (deși mi-a spus că acesta este la Măriței-Dărmănești), ci consemnează generic, dar definitoriu pentru identitatea lui: „Născut în Bucovina la 6.04.1953”.
Cei care-au luat cuvântul pentru a contura profilul artistic al acestui provocator pictor bucovinean, enigmatic și tăcut (deși, așa cum remarca scriitoarea Angela Furtună, acesta „iubește foarte mult discursul” și este un mare „vorbăreț” în expresie plastică), au subliniat faptul că personajul în cauză se află „în plin proces de maturizare artistică” (Mugur Andronic), că prin această expoziție, cu lucrări „expresive”, „de profunzime”, care vădesc o mare „bucurie de a picta”, „își deschide sufletul și ne comunică neliniștile sale interioare” (Angela Pitariu-Bolnavu), că uzează de o paletă cromatică în care există (după cum ne sugerează și numele) o „sevă ucraineană” (Mihai Pânzaru-PIM). Un creator capabil de asociații surprinzătoare și de „profunde stări sufletești”, „un meditativ care vibrează” (Angela Furtună), un pictor care-și sondează și își exprimă cu curaj interioritatea, care l-a determinat pe artistul plastic Mircea Dăneasă să declare (în calitatea-i de „mare consumator de imagine artistică”) faptul că trebuie să-și „revizuiască părerea despre mișcarea artistică de amatori”.
Și doar câteva cuvinte la final din partea lui Gigi, care, mărturisind că este „un bun vorbitor doar în fața elevilor”, le-a mulțumit tuturor pentru prezență și pentru încurajări, accentuând asupra climatului familial care i-a îngăduit să se exprime artistic, a soției și a celor „doi peștișori” pe care-i au împreună.