Gheorghe Ropciuc și curajul de a privi

Gheorghe Ropciuc, un dascăl de franceză de la școala din Dărmănești, care respiră pictura precum aerul încă din anii de fragedă formare artistică (mai întâi ca elev al Școlii generale de coregrafie și muzică din Cluj, apoi ca licean la Liceul de arte plastice) ne invită la începutul săptămânii viitoare la o expoziție de pictură pe care o deschide în galeria de la Observatorul Astronomic din municipiul Suceava.
Cele circa 40 de lucrări în ulei cu tematică diversă, compoziții figurative și nonfigurative, peisaje, naturi statice, de dimensiuni medii spre mari, au fost realizate, în intervalul 2002-2007, în mare parte în casa lui „de suflet” din Dărmănești, casă achiziționată și amenajată ca locuință de vacanță și atelier cu câțiva ani în urmă. La expoziția precedentă (2003), organizată la vârstă semicentenară la Galeria de Artă din Rădăuți, Gheorghe Ropciuc (despre care aflu acum că a fost coleg la Cluj cu Costel Butoi, un pictor plecat din Bucovina, pe care însă, din păcate, breasla artistică din zonă l-a cam uitat), ne propunea o serie de lucrări cu titluri ca „Pescuitoarea de vise”, „Structuri mentale”, „Micul dejun”, „Sonia” sau „Dansul de foc”.
Ca pictor confesiv, la care motivul se desubstanțializează uneori până la limita figurativului, Gheorghe Ropciuc, care ca absolvent de litere (Facultatea de Limbi și Literaturi străine București) are și exercițiul verbului, ne invită să avem „curajul de a privi”. „La o primă expoziție – spune el – încercam un ghid literar de vizitare, crezând atunci într-o posibilă luminare pur discursivă a demersului plastic, a cărui esență e de fapt tăcerea. Voi da doar concluzia acelei căutări sinuoase, străduindu-mă acum mai mult în a lăsa să vorbească această tăcere. Vă invit așadar să priviți fără teamă și prejudecată, căci la urma urmei orice explicație nu e decât un nou drum în pustiu, iar eu rămân la convingerea că nu putem vedea decât ceea ce suntem”.
Așa că, să avem curajul de a privi, luni, la ora 18:00, expresia plastică a dinamicii interioare a lui Gheorghe Ropciuc.